Postări

Se afișează postări din august, 2021

,,Zi după zi" de David Levithan (recenzie)

Imagine
Oamenii afirmă foarte des că iubesc sufletul unui om, nu corpul acestuia. Pornind de la această idee foarte aclamată în zilele noastre, David Levithan scrie ,,Zi după zi", povestea lui A., un suflet bun și frumos, dar care nu are propriul corp, așa că zi după zi se vede nevoit să trăiască în trupul altor persoane. Din rațiuni mult prea înalte pentru înțelegerea lui limitată, A. nu poate petrece mai mult de 24 de ore în corpul unei ființe și nu se arată deranjat de acest aspect până în momentul în care o cunoaște pe Rhiannon. Rhiannon petrece o zi minunată împreună cu iubitul ei ursuz Justin, fără să știe că în corpul acestuia se afla în acea zi spiritul lui A. Atunci când A. decide să-i spună adevărul, întâlnind-o pe Rhiannon sub diverse înfățișări, pentru a demonstra veridicitatea celor spuse de el, fata se îndrăgostește. Iubirea lui Rhiannon pentru un spirit întâlnit sub mai multe ipostaze fizice are multe suișuri și coborâșuri. Mie mi-a plăcut foarte

,,De două mii de ani..." de Mihail Sebastian (recenzie)

Imagine
Mihail Sebastian este un scriitor interbelic foarte cunoscut și iubit de cititorii români, însă foarte puțini sunt cei ce știu că acesta a scris sub pseudonim și că numele său real este Iosif Hechter. În romanul ,,De două mii de ani" autorul prezintă atmosfera antisemită din România dinaintea celui De-al Doilea Război Mondial din propria sa experiență ca evreu, apreciat pentru cunoștințele sale culturale, dar marginalizat din cauza prejudecăților epocii. ,,De două mii de ani" debutează cu prefața lui Nae Ionescu, idolul lui Mihail Sebastian. Această prefață a șocat opinia publică din cauza spiritului antisemit care se resimte în ea. Pe parcursul cărții autorul redă cu acuratețe viața unui evreu român din acea perioadă tulbure a istoriei umanității. Evreii aveau drepturile negate, sufereau abuzuri nejustificate, erau priviți drept niște elemente dăunătoare societății deși ei în realitate nu au greșit cu nimic pentru a merita să fie supuș

,,Respirație în doi" de Nicholas Sparks

Imagine
Cutia poștală numită Kindred Spirit din Carolina de Nord este un loc pe care eu îl găsesc foarte fascinant. Această cutie, amplasată în mijlocul pustiului, aparținând nimănui și în același timp tuturor, ascunde povești de viață surprinzătoare. Kindred Spirit este locul în care milioane de oameni, sub binecuvântarea anonimatului, își scriu povestea de viață, un eveniment care i-a marcat sau orice alt aspect important al existenței lor. Apoi, poate pentru a fi povață sau învățătură de minte altora, sau poate pur și simplu doar pentru a se elibera de un trecut mai mult sau mai puțin dorit, acești oameni lasă scrisoarea pe care au scris-o în cutia poștală, pentru a fi citită de străinii ce vor trece pe acolo. Căutând inspirație pentru scrierea unui nou roman, Nicholas Sparks, aflând de existența acestui loc, decide să-l viziteze pentru a găsi o poveste demnă de a fi pusă în atenția publicului cititor. Norocul i-a surâs autorului. Ajungând la Kindred Spirit, Nichol

,,Ciuleandra" de Liviu Rebreanu (recenzie)

Imagine
,,Ei bine, doctore, cine n-a văzut Ciuleandra nu-și poate închipui ce înseamnă beția dansului! Pornește ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se înșiră, se îmbină. [...] Pe urmă, când se pare că oamenii s-au încins puțin, muzica prinde a se agita și a se iuți. Ritmul jocului se accelerează, firește, jucătorii, cuprinși de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mlădie, se îndoaie, se răsucește și tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se aprind mai tare jucătorii, cu atât și muzica se ațâță, devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. [...] Apoi deodată, cu toții, cu pașii săltați și foarte iuți, pornesc intr-un vârtej. [...] Acum șirul, tot încovoindu-se și strângându-se, ca un șarpe fantastic, începe să se încolăcească, să se grămădească, până ce se transformă parcă într-un morman de carne fierbinte, care se zvârcolește pe loc un răstimp, ca apoi, pe neașteptate, să se destindă iarăși, ostenit ori prefăcut... Dar lăutarii se înfur

,,Străinul" de Albert Camus (recenzie)

Imagine
În ,,Străinul", Albert Camus conturează cu precizie portretul unui sociopat, imaginea unui inadaptat, Meursault, un tânăr cu gânduri care șochează prin cruzimea lor. Meursault este descris de cei din jur ca fiind un ins tăcut, liniștit, neînțelegător cu cerințele celorlați, un bărbat care nu are nevoi emoționale și nici dorința de a se simți integrat într-un grup social. La doar câteva luni de la moartea mamei sale, eveniment în fața căruia Meursault nu a trădat nici cea mai mică emoție, acesta ucide, aparent fără niciun motiv, un arab. Pornind de la această ipostază, Camus prezintă viața protagonistului înainte de crima comisă, dar și după aceasta și redă cititorilor săi cât de lipsită de speranță este viața unui om incapabil să simtă chiar și cea mai mică trăire.  Acest roman a reprezentat prima mea întâlnire cu universul scriitorului francez și cu siguranță nu va fi ultima. Cu un stil de prezentare ușor și accesibil, Albert Camus surprinde cititorul prin