,,Minunata lume nouă” de Aldous Huxley (recenzie)

 Minunata lume nouă prezentată de Aldous Huxley în romanul său este o societate de consum, o lume în care se încearcă o uniformizare fizică a oamenilor prin crearea unor loturi uriașe de gemeni absolut identici. Ideile prezentate de-a lungul acestui roman sunt foarte interesante (și îmi amintesc într-o oarecare măsură de romanele lui George Orwell), însă acțiunea mi s-a părut destul de plictisitoare în unele părți. 

Metoda Bokanovski, prezentată chiar în primele pagini, presupune crearea de indivizi pe bandă rulantă și respingerea oricărei forme de diversitate. Oamenii nu creșteau în sânul unei familii, ci în centre comunitare; liderii acestei lumi noi nu doreau existența unor sentimente afectuoase între diverși indivizi. Noțiunile de ,,mamă” și ,,tată” sunt privite ca fiind scandaloase și obscene. Oamenii nu aveau nevoie de o familie, aceștia aveau nevoie de soma (droguri) și de o viață lipsită de responsabilități, pentru a fi maleabili și ușor de manipulat de către cei aflați la conducere. 

Henry Ford este Dumnezeul acestei lumi. Această idee mi-a plăcut într-un mod deosebit, deoarece o lume foarte avansată din punct de vedere economic și tehnic nu poate fi percepută totuși fără existența unei așa-zise divinități. 

Pentru a face lucrurile anormale din lumea nouă să pară plauzibile, conducătorii acesteia au creat o serie de lozinci care să redea cu fermitate principiile după care orice bun cetățean trebuie să-ți ghideze existența. Aceste slogane erau repetate de o voce blândă în timp ce micuții creați în laborator (mai exact în eprubete) dormeau în creșele specifice clasei lor sociale. Ajunși la maturitate, oamenii credeau cu tărie că acele principii reprezintă modul corect de existență. 

Pe fundalul acestei lumi, Bernard, pe care eu l-aș numi protagonistul romanului, are parte de o experiență surprinzătoare alături de Lenina, femeia cu care forma un cuplu la acel moment. Cei doi amanți decid să viziteze o tabără de sălbatici, iar ceea ce ei numesc sălbatic și anormal reprezintă normalitatea societății noastre. În această tabără Bernard îl cunoaște pe John, fiul unei femei din lumea nouă, care a ajuns accidental în lumea veche. Ciocnirea de principii și valori a celor două lumi are loc în momentul în care ,,sălbaticul” John este adus în ,,civilizație”. Tânărul nu se poate adapta ,,normalului” și rămâne fidel principiilor pe care el le considera sănătoase și corecte. 

Mi-au plăcut foarte mult ideile înaintate în acest roman, iar lectura acestuia a reprezentat pentru mine o ieșire din zona mea de confort în materie de literatură.