"Băieții din strada Pál" de Molnar Férenc (recenzie)
În "Băieții din strada Pál", Molnár Ferenc a reușit să redea cu o acuratețe surprinzătoare viața din Budapesta de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Copilăria, inocența și iubirea pentru dreptate sunt temele principale ale acestui roman atât de frumos mulțumită simplității sale.
Trecerea de la copilărie la adolescență este adesea incomodă și dureroasă deoarece ne dăm brusc seama că viața nu e chiar atât de ușoară precum pare și că unele persoane nu sunt așa cum ne-am imaginat noi că ar fi.
Prin toate aceste stări și contradicții trece și János Boka, protagonistul acestui roman. Conducător al băieților din strada Pál, acesta va învăța pe parcursul a câteva zile ce este prietenia, trădarea dar și neputința în fața inevitabilului.
Copilăria, inocența și iubirea pentru dreptate sunt temele principale ale acestui roman atât de frumos mulțumită simplității sale.
Trecerea de la copilărie la adolescență este adesea incomodă și dureroasă deoarece ne dăm brusc seama că viața nu e chiar atât de ușoară precum pare și că unele persoane nu sunt așa cum ne-am imaginat noi că ar fi.
Prin toate aceste stări și contradicții trece și János Boka, protagonistul acestui roman. Conducător al băieților din strada Pál, acesta va învăța pe parcursul a câteva zile ce este prietenia, trădarea dar și neputința în fața inevitabilului.
Când un alt grup de băieți, numiți "cămășile roșii", vrea să "cucerească" maidanul din strada Pál, Janos decide că locul de joacă va rămâne mereu al grupului său de prieteni. Dar când descoperă că în rândul dușmanilor s-a infiltrat Géreb, bunul său prieten, Boka nu mai e așa de sigur de victoria asupra acestora.
Némekzec este un alt personaj al acestei cărți, un băiat din strada Pál, devotat lui Janos. Micuțul Némekzec demonstrează faptul că și cei mai slabi au puterea necesară de a apăra ceea ce iubesc sincer și cu tărie.
Un lucru este foarte clar și răzbate din fiecare pagină a romanului: băieții din strada Pál își iubeau maidanul, cu o dragoste copilărească pentru un loc în care uitau, preț de câteva ore, de toate grijile și problemele.
Finalul trist al romanului m-a înduioșat. Janos este pus pentru prima dată în fața unui adevăr foarte crunt al vieții: nu toate poveștile au un deznodământ fericit.
Ilustrațiile ce însoțesc paginile romanului i-au dat acestuia un caracter ludic, amintindu-mi de cărțile copilăriei, pe a căror pagini se regăseau desene din tuș negru.
Acest roman, care are aparent o temă banală, are darul de a-i reaminti cititorului de orice vârstă cât de frumoasă este perioada copilăriei, în care se trăiesc cele mai sincere și profunde emoții și în care prieteniile reprezentau un motiv esențial al fericirii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu