,,Gânduri către sine însuși" de Marcus Aurelius (recenzie)
,,Gânduri către sine însuși" nici măcar nu reprezintă titlul pe care Marcus Aurelius l-a ales pentru jurnalul său; împăratul roman se gândea că el este și va fi unicul cititor al acestuia.
Volumul este structurat în 12 părți distinctive din care cititorul poate extrage o mulțime de idei care, puse în practică în viața de zi cu zi, devin de neînlocuit.
Din prima parte reiese recunoștința pe care împăratul roman le-o purta tuturor celor care-l înconjoară și tuturor celor care l-au ajutat să-și formeze un caracter frumos prin insuflarea unor anumite calități, precum: bunătatea, generozitatea, milostenia, modestia etc.
De la sclavi până la cele mai înalte demnități romane, autorul le este recunoscător tuturor pentru prietenia, devotamentul și aprecierea lor.
În cea de-a doua carte, Marcus Aurelius face câteva observații valoroase despre efemeritatea umană, credință, suflet, trecerea inevitabilă a timpului.
CARTEA A DOUA
● ,,Cine poate, așadar, să ne însoțească în viață? Un singur și unic lucru: filozofia."
Și partea a treia aduce în atenția cititorului teme similare cu cele din cartea a doua.
CARTEA A TREIA
● ,, [...] fiecare trăiește numai momentul prezent, care este o clipă; restul fie au fost trăite, fie există în necunoscut."
În cea de-a patra carte a gândurilor către sine însuși, Marcus Aurelius scrie folosind termeni foarte clari și preciși despre locul în care acesta consideră că o persoană trebuie să-și petreacă cât mai mult din scurtul timp ce îi este dat pe pământ: propriul sine. Tot în această parte împăratul roman afirmă faptul că ,,idiot este cel care se împotrivește la tot și la toate." Până la urmă, destinul ne este deja ales, iar Marcus Aurelius credea că ceea ce este dat de la natură este inevitabil.
CARTEA A PATRA
● ,,În nici un loc nu se poate un om retrage mai liniștit și mai lipsit de griji decât în sufletul său..."
● ,,Fă puține lucruri, dacă îți dorești să obții mulțumirea sufletească."
● ,,Ești un biet suflet care susține un cadavru."
În cartea a cincea, marea personalitate romană scria despre natura umană, mai exact ce înțelegea prin acest concept.
CARTEA A CINCEA
● ,, Este o nebunie să le urmărești pe cele imposibile. Dar este imposibil ca proștii să nu acționeze astfel."
● ,,Amintește-ți de întreaga substanță, la care participi în cea mai mică parte, și de întreagă eternitate, din cate ți-a fost rezervată o durată foarte scurtă, și de destin: înțelegi cât de mică parte ești?"
Cartea a șasea are ca temelie ideea conform căreia omul trebuie să servească nevoilor societății, indiferent de împrejurare. Tot aici este dezvoltată ideea conform căreia nu îi suportăm pe cei din jurul nostru tocmai pentru că abia ne suportăm pe noi înșine.
CARTEA A ȘASEA
● ,,Mijocul cel mai bun pentru a te apăra <de cei care îți fac rău>: să nu le semeni."
În cărțile șapte și opt autorul surprinde teme similare cu cele din părțile anterioare.
CARTEA A ȘAPTEA
● ,,Toate lucrurile se împletesc unele cu altele, legătura lor este sfântă și aproape nici un lucru nu este străin de altul."
● ,,A face bine și a fi vorbit de rău este regesc."
CARTEA A OPTA
● ,,Vrei să fii lăudat de un om care se blestemă de trei ori pe oră? Vrei să placi unui om care nu se place pe el însuși?"
Ideea centrală din cartea a noua este similară cu cea din cartea a cincea (natura umană), numai că aici Marcus Aurelius dezvoltă puțin acest concept și vorbește despre scopul omului în lume, acele de a face necondiționat bine celor din jur. Tot în cea de-a noua parte a jurnalului său, împăratul scrie despre bunăvoință, pe care o consideră cheia relațiilor interumane și despre acceptarea faptului că, oricât ne-am dori, nu îi vom putea schimba niciodată pe cei din jurul nostru.
CARTEA A NOUA
● ,,Astăzi am ieșit din orice dificultate, căci dificultățile nu erau în afara mea, ci în interiorul meu, în opiniile mele."
● ,,Și cel care moare la o vârstă foarte înaintată va ajunge la fel ca cel care a avut parte de o moarte timpurie."
În ultimele trei cărți, Marcus Aurelius continuă să uimească cititorii care trăiesc la mii de ani distanță cu înțelepciunea sa stoică.
CARTEA A ZECEA
● ,,Să nu-i fie permis nimănui care dorește să spună adevărul despre tine să afirme că nu ești sincer sau că nu ești bun, ci pune-l în situația să mintă pe oricine va exprima o astfel de părere despre tine."
CARTEA A UNSPREZECEA
● ,,Care este arta ta? Să fii bun."
CARTEA A DOUĂSPREZECEA
● ,,Gândește-te cât de neînsemnată parte din infinita prăpastie a timpului este hărăzită fiecăruia."
În memoriile sale, Marcus Aurelius militează pentru o viață plină de satisfacții morale în detrimentul plăcerilor trupești.
Acest jurnal a fost ținut de către împărat cu un singur scop: acela de a se perfecționa prin înțelegerea propriilor gânduri și principii după care își ghida viața.
Cititorul nu poate simți decât recunoștință în fața posibilității de a lectura gândurile acestei personalități marcante pentru istoria universală.
Comentarii
Trimiteți un comentariu