,,Frații Karamazov"/ "Brothers Karamazov"- F. M. Dostoievski (recenzie)

F. M. Dostoievski este titanul literaturii ruse și afirm că este și unul dintre cei mai semnificativi autori ai literaturii universale.
Opera sa surprinde prin volum, prin construcția foarte complexă a personajelor, dar și prin mulțimea structurată pe o mulțime de planuri narative.
,,Frații Karamazov", operă publicată în două volume, este cea mai cunoscută creație narativă a autorului. O capodoperă a literaturii universale,acest roman este o reprezentare foarte veridică a societății rusești de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Feodor Pavlovici Karamazov poate reprezenta cu succes tipul universal al rusului: un om ușuratic, pasionat cu mult prea multă râvnă de femei, aplecat spre băutură, dar în aparență elegant și charismatic, mulțumită rangului său social superior.

Feodor are trei feciori, din două căsătorii: Dmitri, băiatul din prima căsătorie, cel mai mare frate, care pare că a moștenit firea nefericită a tatălui său, Ivan, un tânăr erudit și poliglot și mezinul, Alioșa, un tânăr plăcut vederii, credincios și supus normelor bisericii.
Prin intermediul acestei familii dezbinate, autorul autorul are o bază foarte solidă pentru a dezvolta o mulțime de teme care, în ciuda faptului că romanul a fost publicat în 1880, se dovedesc a fi foarte actuale și în zilele noastre. Ador acest aspect, ador să citesc romane a căror acțiune reușește să străbată barierele timpului și să permită cititorilor să se regăsească în faptele relatate.

După moartea celor două soții, Feodor își trimite, rând pe rând, băieții de acasă, nu pentru că nu i-ar fi iubit, ci pentru că responsabilitatea ce venea odată cu creșterea lor ar fi reprezentat o piedică pentru stilul său de viață libertin.
Karamazovii sunt o familie dezbinată, iar frații, deși au sentimente sincere unul pentru celălalt, nu pot avea interacțiuni frățești. Cei trei frați ajung să se cunoască cu adevărat abia când ajung la maturitate, iar toți acei ani pe care i-au petrecut departe unul de celălalt i-au transformat în niște străini.
Religia reprezenta un stâlp foarte important al societății ruse, iar acest aspect se mai observă și astăzi. 

Iubirea sinceră și pură a lui Alioșa pentru cele sfinte i-a dat prilejul autorului de a face niște descrieri foarte ample ale ierarhiei bisericii, dar și a tradițiilor și obiceiurilor rusești cu caracter religios.
Un singur lucru pare că îi unește pe frații Karamazov: ura lor, mai mult sau mai puțin evidentă, pentru tatăl lor. În timp ce fii mai mari îl urăsc fățiș pe părintele lor și stilul acestuia de viață, carea aducea o pată de rușine asupra familiei, Alioșa încerca, prin prisma religiei, să-și înțeleagă și să-și ierte tatăl, care a dat mereu dovadă de nepăsare în fața soartei propriilor băieți. 

Dostoievski, acest magician al cuvintelor și al situațiilor, își plimbă cititorul în toate păturile sociale ale Rusiei de la mijocul secolului al XIX-lea. În roman este prezentată atât viața de lux dusă de cei de viță nobilă, cât și greutățile de zi cu zi ale țăranilor ruși, care reprezentau în acea perioadă marea majoritate a populației. 

În înalta societate pe care frații Karamazov o frecventau, autorul reușește să treacă peste fațada manierată, impecabilă și să prezinte și partea mai puțin cunoscută și bănuită a nobililor, cea a intrigilor și a răzbunării.
Dostoievski nu este pentru oricine, și nu este o răutate să afirm ceea ce alții au afirmat de atâtea ori înaintea mea: doar un cititor cu o experiență vastă în spate, doar un cititor avizat poate pătrunde în universul scriitorului rus, lume ce pare la o primă vedere atât de inaccesibilă și neprimitoare.

Personajul asupra căruia naratorul îndreaptă atenția foarte des este Alioșa, întruchiparea binelui neputincios. Oricât de mult ar vrea el să-și aducă tatăl pe drumul cel bun, nu reușește, în ciuda tuturor strădaniilor sale. Alioșa nu reușește nici măcar să-i facă pe frații săi să aibă o relație apropiată. Alioșa este binele aproape inexistent într-o lume a păcatului, legătura între o lume pură și cea aflată sub spectrul râului. Cel mai adesea, tânărul este lianul de legătură în relația problematică a tatălui și fraților săi.
Aflat la o vârstă în care credințele din copilărie se lovesc de crunta realitate a lumii în care trăim, protagonistul, pentru că în jurul lui Alioșa se învârte întreaga acțiune, ceea ce-i dă acest statut privilegiat, este un personaj romantic, care sensibilizează prin inocența și naivitatea sa juvenilă.
Acțiunea romanului înaintează greu, F. M. Dostoievski dă timp cititorului său să asimileze faptele, să-i judece personajele și să cântărească cu multă grijă noile idei ce i-au fost expuse în timpul lecturii. Dostoievski nu se grăbește, dă voie personajelor sale să se dezvăluie treptat, cu toate calitățile și defectele lor.

Autorul nu-și disprețuiește sau iubește personajele, ci le dă acestora dreptul ca prin faptele și comportamentul lor să impresioneze sau să dezguste cititorul.
Dostoievski nu este apreciat de toată lumea pentru că genialitatea nu se cere apreciată, genialitatea trebuie să fie înțeleasă, indiferent de sentimentele contradictorii pe care aceasta le trezește în noi.
Poporul rus își face foarte bine simțită prezența în roman prin intermediul diverselor personaje secundare sau episodice, care se regăsesc pe tot parcursul acțiunii. Un neam pios, al credințelor și al superstițiilor, un popor numeros, cu o istorie tumultoasă în spate, rușii lui Dostoievski nu se tem să arate ceea ce sunt ei cu adevărat, care este esența lor veritabilă. O doamnă din înalta societate va fi elegantă și afectată, iar un țăran va fi un copil al pământului pe care-l ară și sapă pentru a putea trăi.
Depravat, băutor și un tată mizerabil, Feodor Pavlovici rămâne unul dintre cele mai sincere personaje ale literaturii universale. Acest bătrân nu-și neagă nici măcar o dată greșelile, însă nici nu face nimic pentru a le îndrepta, așadar sinceritatea sa nu duce la niciun rezultat.
Nu voi termina această recenzie recomandându-l sau nu pe Dostoievski. Acest autor este deasupra oricărei recomandări, este pur și simplu genial și nu pot să nu mă bucur de faptul că operele sale există.

ENG. F. M. Dostoevsky is the titan of Russian literature and I say that he is one of the most significant authors of universal literature. His work surprises by volume, by the very complex construction of the characters, but also by the crowd structured on a lot of narrative planes. "Brothers Karamazov", a work published in two volumes, is the author's best-known narrative creation. A masterpiece of universal literature, this novel is a very true representation of Russian society in the mid-nineteenth century.