,,Ferma animalelor" de George Orwell (recenzie)

Ficțiunea, în opinia lui Orwell, este o copie aproape fidelă a realității. Spirit vizionar și inovativ, autorul redă în operele sale, scrise cu zeci de ani în urmă, situații cât se poate de logice și de compatibile cu ceea ce trăim în zilele noastre.
Transpunând ideile despre societatea umană în sânul lumii animalelor, autorul a scris o operă ce șochează și azi prin realismul ei tragic. Animalele domnului James , sătule de sclavia în care trăiau încă din prima zi pe pământ și până la moarte, organizează o revoluție și-l alungă pe acesta de la fermă.
Această revoluție are la bază un germene bun, viziunea asupra unei lumi în care toate animalele vor fi tratate egal indiferent de ,,rangul" lor social, însă această percepere a lumii devine încet-încet părtinitoare.
Toate practicile politice pe care animalele le au pus în aplicare după alungarea dușmanului sunt puse sub influența curentului ce avea să fie numit animalism, o copie perfectă a comunismului.

Începutul este promițător. Animalele au un trai mai bun, sunt organizate în comitete și divizii, cântă imnuri și slove pentru un viitor strălucit, câștigat cu muncă și răbdare. Toate animalele sunt egale, nu există un conducător asupritor în rândurile lor. Însă, observând nerozia celorlalte viețuitoare, porcii încep un lung proces de câștigare al puterii, și astfel că o formă de tiranie este înlocuită de o alta. Din rândurile celor ,,egali" se ridică totuși o elită, acceptată unanim pentru aparenta inteligență de care dădea parte. Napoleon și Snowball sunt doi porci care se fac remarcați prin ideile lor moderne. Puterea totală aparține însă unui singur individ... iar Napoleon, abil, îl va îndepărta pe Snowball, minimalizând impactul acestuia asupra bunei funcționari a fermei.
Napoleon este acum conducătorul suprem și este ridicat la rangul de zeu: acesta nu greșește niciodată, are mereu dreptate și toate animalele îi datorează supunere.
Snowball devine porcul trădător, acel rău exterior care pricinuiește toate problemele fermei. Nu este de vină faptul că porcul-șef are o politică proastă, vina este în totalitate a dușmanului.

Celor slabi li se dă o anumită perioadă de timp impresia că ceea ce cred ei ar conta cu adevărat; porcii le spuneau celorlalte animale ceea ce acestea voiau să audă, nu neapărat adevărul.
Ștergerea memoriei colective (și a unor fapte din trecut care nu mai conveneau actualului regim) se realiza prin minciuni repetate de atâtea ori până când animalele începeau să le perceapă drept realitate.
În noua eră a animalelor, supunerea se face mai ales prin intermediul religiei- animalele au pe pământ o viață grea, pe care trebuie să o accepte fără să opună rezistență pentru a avea dreptul la o viață mai bună în lumea de dincolo.
Lumea animalelor este condusă la început pe baza celor șapte precepte (legi), care mie mi s-au părut foarte asemănătoare cu cele zece porunci ale creștinătății. Nici aceste șapte reguli nu scapă de cenzura conducătorului suprem și sunt schimbate după voința acestuia.

TIPURI UMANE redate în ,,Ferma animalelor":
● Mollie- tipul rebutului societății, o iapă răsfățată, care nu se poate obișnui cu traiul greu impus de animalism;
● Porcul- oamenii limitați care cred că au acces nelimitat la întreaga cunoaștere a universului;
● Cei doi cai- oamenii prosți, dar bine intenționați care, prin faptul că erau plăcuți de cei din jurul lor, nu se făceau remarcați prin nimic, dar nici nu deranjau;
● Pisica- omul de partea ambelor tabere, decizându-și apartenența finală abia după ce a văzut cine are cele mai multe șanse de câștig.

CONCLUZIE ,,Ferma animalelor":
,,Ferma animalelor" nu trebuie să fie o carte de a cărei lectură să te bucuri, ,,Ferma animalelor" trebuie să fie o lectură care să te uimească prin faptele relatate și să te surprindă prin actualitatea poveștii animalelor, scrisă acum mult timp.
,,Ferma animalelor" este un roman care stăruie în mintea cititorului chiar și după o lungă perioadă de timp de la finalul lecturii.
Recomand.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Băieții din strada Pál" de Molnar Férenc (recenzie)

"Vincent și Theo" de Deborah Heiligman (recenzie)

,,Trei dinți din față" de Marin Sorescu (recenzie)