,,Ultima vară în oraș" de Gianfranco Calligarich (recenzie)

Nu prea cumpăr impulsiv cărți, însă ,,Ultima vară în oraș" mi-a atras de la bun început atenția prin coperta foarte frumoasă și prin titlul sugestiv, care promitea o poveste încărcată de melancolie și tristețe, ceea ce am și regăsit oarecum în paginile romanului.
Leo Gazzarra este protagonistul acestui roman, un tânăr ce nu pare că ar fi animat de dorința de reușită pe care o asociem de obicei tinereții.

Fără un loc de muncă stabil și fără dorința de a se implica în mod real și serios în propria lui viață, acest personaj a reprezentat pentru mine, de la începutul și până la finalul romanului, o contradicție de principii și valori umane. Eu chiar cred că așa-zisa nepăsare în fața vieții de care dă dovadă protagonistul este un act cât se poate de copilăresc și inutil. Vârsta, societatea, anturajul îl obligă pe bună dreptate pe Leo să fie ceea ce ar trebui să fie un bărbat la 30 de ani: independent, stabil, cu principii clare de viață, mai pe scurt un om de încredere. Această afinitate a protagonistului spre melancolie și durere existențială este propice artiștilor, celor care își permit să evadeze din cotidian prin intermediul visului, locul unde sălășluiește imaginația, iar Leo Gazzarra este orice, numai un artist nu.

O fi având protagonistul o criză existențială, mie însă toate trăirile acestuia mi s-au părut exagerări luate din cărțile pe care le lectura atât de des.
Cum iubirea are aparent darul de a schimba viața unui om, așa se întâmplă și în cazul lui Leo în momentul în care o cunoaște pe Arianna. Dragostea dintre cei doi a fost mereu pusă sub semnul tristeții și al resemnării în fața unui viitor imposibil împreună. Nu aș cataloga iubirea celor doi drept tragică, sentimentele lor mi s-au părut în marea majoritate a interacțiunilor drept temperate și poate chiar superficiale.
Finalul romanului nu mi-a plăcut deloc și îl consider doar o încercare nereușită (și poate chiar penibilă) a autorului de a induce tragism acolo unde chiar nu era cazul.

,,Ultima vară în oraș" este descrisă ca fiind ,,o carte-cult, o redescoperire editorială de senzație". Mi se par puțin cam prea mari aceste cuvinte pentru romanul pe care eu îl văd doar ca pe o lectură foarte plăcută... însă sunt sigură că alți cititori pot descrie romanul cu cuvintele de mai sus într-un mod foarte sincer și onest, pentru că opera lui Gianfranco Calligarich emoționează inimile sensibile...