,,Creionul de tâmplărie" de Mircea Cărtărescu (recenzie)
Am citit această carte fiind foarte entuziasmată și emoționată, deoarece ea reprezintă prima mea întâlnire (de foarte mult timp așteptată) cu universul unuia dintre cei mai cunoscuți și apreciați autori contemporani români, Mircea Cărtărescu. Întâlnirea a fost pe măsură așteptărilor: frumoasă, plină de învățături și emoții. Cu siguranță voi mai citi alte cărți semnate de Cărtărescu.
Cartea cuprinde trei părți, preferata mea fiind cea care deschide volumul: ,,Cum i-am cunoscut". Celelalte două părți, ,,Creionul de tâmplărie" și ,,Gheață și foc" nu mi-au stârnit foarte mult interesul, dar luate ca ansamblu, cele trei părți alcătuitoare s-au potrivit și s-au completat reciproc perfect, dând cititorului ocazia să-l cunoască puțin atât pe Mircea Cărtărescu scriitorul, dar mai ales pe Mircea Cărtărescu cititorul.
Se observă pe parcursul primei părți trecerea de la tânărul care citea zilnic pe nerăsuflate, cu o emoție atât de puternică și de neînțeleasă de cei din jurul său, la distinsul domn scriitor, care a lăsat o moștenire foarte importantă literaturii române prin operele sale.
,,Cum i-am cunoscut" cuprinde mărturiile înduioșătoare ale autorului în ceea ce privește diversele somități literare române pe care le-a cunoscut pe parcursul vieții sale. În această primă parte foarte multe nume cunoscute cititorului avizat sunt menționate, precum: Nichita Stănescu, Ioan Es. Pop, Gellu Naum etc.
Tonul relatării debutului carierei scriitoricești este unul foarte duios și emoționant.
În prima parte a acestui volum se poate sesiza o umbră de melancolie care răzbate din conținutul paginilor. Cărtărescu regretă, și pe bună dreptate, vremurile de mult apuse, în care tinerii cu interese intelectuale se puteau dezvolta armonios, găsindu-se la tot pasul cercuri literare, cenacluri, cluburi științifice etc. Azi, în opinia autorului, dar și în a mea, tineretul oferă mult prea puțină importanță culturii.
În ,,Creionul de tâmplărie", partea care oferă și numele cărții, sunt adunate diverse discursuri ținute de autor, cu felurite prilejuri: lansări de carte, câștigarea unor premii literare etc. Povestea creionului de tâmplărie este fascinantă; acest element aparent banal punându-și amprenta asupra întregii vieți a autorului.
Cea de-a treia parte cuprinde niște articole pe diverse teme precum noua generație de autori din România, potențialul literaturii și al științei în societatea actuală etc.
Tuturor celor care sunt în căutarea unui volum despre iubirea de carte le recomand călduros ,,Creionul de tâmplărie". Chiar dacă este o carte de nonficțiune, aceasta se bucură în ochii mei de o prețuire nemărginită și de un loc important în biblioteca mea. Cu greu cred că aș putea reda în cuvinte emoția pe care mi-au provocat-o diverse fragmente din volum.
Comentarii
Trimiteți un comentariu