,,Trei dinți din față" de Marin Sorescu (recenzie)

Marin Sorescu este, în opinia mea, un autor neglijat pe nedrept de către cititorii români. Amintită uneori în programa școlară obligatorie, opera acestui autor s-a pierdut în negura timpului și este atât de puțin apreciată.

,,Trei dinți din față" este un roman a cărui valoare am apreciat-o abia la finalul lecturii. Cred că această carte și-a îndeplinit scopul: m-a fascinat, m-a educat și la final mi-a lăsat o mie de întrebări și gânduri. Sfidând regimul comunist și punându-și viața în pericol, Marin Sorescu scrie acest roman care prezintă, prin intermediul acțiunii și personajelor sale, realitatea acelui regim opresiv.

Cel mai interesant aspect al acestui roman a fost faptul că ediția în care l-am citim avea accentuate paragrafele care, la vremea debutului, au fost considerate nepotrivite de către cenzura comunistă și în consecință eliminate. Printre subiectele considerate interzise de către regimul totalitar în perioada căruia Marin Sorescu a publicat se numără:
● superioritatea altor popoare în fața poporului român;
● moartea suspectă a unor persoane care nu au simpatizat cu principiile comunismului;
● organizarea defectuoasă pe plan intern a țării;
● clasa politică coruptă;
● favorurile făcute pentru apropiații celor aflați în funcții publice;
● influența altor culturi în patrimoniul cultural național;
● existența sărăciei în rândul românilor;
● cenzura presei;
● existența unor închisori politice etc.

Și subiectul romanului este demn de a fi lăudat. Întreaga acțiune a avut aerul unui vis de vară, în care protagoniștii își găseau desăvârșirea pe calea cunoașterii și a iubirii.
Val, personajul principal, își pune în pericol reputația de sculptor debutant atunci când decide să devină amantul Olgăi, o femeie căsătorită cu un înalt demnitar în guvernul român. Fără a ține cont de vocea rațiunii, tânărul dă glas iubirii sale pentru femeia pe care o consideră desăvârșită, ajungând în cele din urmă să implice în aventura sa amoroasă mult prea multe persoane, printre care chiar Șandru, soțul înșelat. Dar ce se întâmplă atunci când Olga, după ce a primit promisiunea unui divorț din partea lui Șandru, dispare?
Împletind destinele a numeroase personaje, Marin Sorescu relatează o poveste răvășitoare despre iubire, trădare și neputință, totul pe un fundal istoric foarte zbuciumat și neprielnic celor care își doreau să se remarce prin unicitate.

 Val încearcă să aibă trei dinți în față, încearcă, prin intermediul artei sale, să evadeze din acel ,,cerc restrâns" și să-și exprime adevăratele sentimente, lucru aproape imposibil într-o societate dominată de frica de nou.

Acest roman nu m-a atras prin povestea de iubire atipică a protagoniștilor. Cel care mi-a atras atenția a fost un personaj secundar, Tudor Frățilă, un tânăr energic, care trăiește pentru idealurile sale. Ziarist de meserie, Tudor nu ține cont de limitările bine impuse de cenzura comunistă și face ceva neobișnuit pentru acea vreme: redă veridic poveștile de viață din satele românești. Povești care nu se potriveau cu imaginea perfectă pe care comuniștii au construit-o migălos în jurul societății românești. Tudor va plăti pentru îndrăzneala sa și va fi închis, aparent cu scopul de a-i fi corectate moravurile dăunătoare celor din jur. Cert, va fi închis pentru a fi transformat într-o marionetă, care nu va avea dreptul la opinii personale și nu va mai îndrăzni să spună adevărul. În ciuda faptului că trupul îi este chinuit ani de zile, fără pauză, Tudor nu le permite asupritorilor săi să ajungă la cea mai de preț comoară: judecata. După ieșirea din închisoare, Tudor Frățilă va vedea în continuare ororile și greșelile acelui regim totalitar, însă va fi mult prea obosit și va avea o unică certitudine: el nu va schimba nimic în acea societate defectuoasă.

Deși premisa de la care pornește romanul nu pare prea incitantă pentru cititorul modern, care este mereu în căutarea unor subiecte care să-l țină pagină cu pagină cu sufletul la gură, eu cred că este necesar să citim și cărți care nu-și propun nimic altceva decât să prezinte societatea așa cum este ea: atât cu bune, dar mai ales cu rele, precum ,,Trei dinți din față".
Iubitorilor de clasic și frumos le recomand cu drag acest roman, dar și celor care vor să afle mai multe, prin intermediul lecturii, despre principiile și practicile regimului comunist român.