Top 15 cărți citite în 2020/ Top 15 books (2020)

Anul trecut am citit foarte, foarte multe cărți...număram la finalul zilei de 31 decembrie 2020 143 de cărți citite.

Spre marea mea surprindere, am avut în acest an pandemic, trist și schimbător atât de puține dezamăgiri literare și atât de multe bucurii! Mi-a fost atât de greu să realizez acest top 15 pentru că simțeam că este incorect pentru cărțile lăsate pe dinafară, care sunt foarte prețioase și merită cu adevărat citite, să nu le includ în această listă. Însă, bazându-mă pe valoare literară, sentimentele și trăirile pe care o carte le-a trezit în mine, am ales aceste 15 cărți, cele mai bune lecturi ale anului 2020, pe care vi le prezint în materialul ce urmează: 

13. ,,Cele cinci limbaje ale iubirii pentru cei singuri" de Gary Chapman

De departe cea mai bună carte de dezvoltare personală citită de mine vreodată. 

Fragment: ,,Limbajele iubirii reprezintă modul în care ne manifestăm iubirea/afecțiunea pentru cei din jur.

Cele cinci limbaje ale iubirii sunt: cuvintele de apreciere, timpul de calitate, darurile, serviciile și atingerile.[...]"

12. ,, Acolo unde cântă racii" de Delia Owens

Un elogiu superb adus naturii, romanul Deliei Owens este apreciat de milioane de cititori din lumea întreagă:

Fragment: ,,Natura este mama Kyei. Hrănindu-și copilul cu roadele pământului, protejând-o de prezența uneori nedorită a celor din jur cu tufișurile ei dese, în care te poți pierde ușor, natura este unicul părinte, prieten statornic și tămăduitor al fetei.

Unica menire a naturii este aceea de a ne dărui mereu și mereu din minunatele ei daruri. Însă omul, veșnic egoist, pângărește darurile naturii și ia asupra sa mai mult decât are nevoie.
"Acolo unde cântă racii" este un roman care, la finalul lecturii, îți va lăsa un gust dulce-amărui. Oamenii trebuie acceptați și iubiți așa cum sunt, nu prin prisma unor prejudecăți învechite, ce nu au mai reușit să țină pasul cu progresul umanității."

11. ,, Pierduți în Cartierul Spaniol" de Heddi Goodrich

Alegerea total nefondată (poate puțin prea impulsivă) a acestui top este romanul lui Heddi Goodrich. Îmi dau seama că această carte nu a fost apreciată de un număr prea mare de cititori, iar motivele sunt lesne de înțeles: finalul nu este coerent, iar uneori povestea de iubire a celor doi protagoniști era mult prea utopică. 

De ce să nu recunosc, eu m-am bucurat foarte tare de lectura acestui roman la începutul său (primele aproximativ 200 de pagini), i-am îndrăgit pe Heddi și Piedro și m-a întristat foarte tare finalul poveștii lor de dragoste. Cei doi iubiți plimbă cititorul pe străzile celebrului oraș italian Napoli, iar toată acțiunea romanului are ceva din acel farmec al tinereții de neînvins, aspect pe care-l îndrăgesc foarte mult în fiecare roman în care-l regăsesc. Am ales această carte nu pentru calitățile sale literare, ci pentru sentimentele pe care le-a stârnit în mine.

10. ,, Aici, acum, mereu" de Catherine Isaac

O altă carte foarte frumoasă citită anul acesta este romanul lui Catherine Issac, un roman al regăsirii, al împăcării cu propriul trecut pentru a-ți putea continua prezentul fără regrete și al iubirii care, chiar dacă nu se manifestă mereu pătimaș e mereu acolo.

9. ,,Vincent și Theo" de Deborah Heiligman

Această carte, pe lângă subiectul foarte interesant pe care-l expune, reprezintă pentru mine și modul în care aș vrea să fie redate o mulțime de cărți ce au ca scop educarea și formarea culturii generale prin lectură: abordând un limbaj accesibil fiecărui tip de cititor,  având o documentație bine realizată.

Recenzia o găsiți aici, pe blog.

Fragment: ,, Mai presus de prezentarea vieții și a operei lui Vincent van Gogh, celebrul artist olandez, această carte este o poveste despre doi frați ce au fost legați unul de celălalt nu atât de legăturile de sânge, cât de admirație, iubire pentru artă și devotament reciproc.

Theo van Gogh este fratele mai mic al celebrului pictor, iar puțini sunt aceia care cunosc faptul că, fără sprijinul material și emoțional al fratelui său mai mic, Vincent van Gogh nu ar fi putut fi cel pe care-l cunoaștem azi, adică un mare pictor. [...]"

8. ,, Să bați din palme cu o singură mână" de Richard Flanagan

 ,, Să bați din palme cu o singură mână" este un roman din partea căruia nu aveam foarte mari așteaptări, dar care mi-a plăcut atât de mult.

Fragment: ,, ,,Să bați din palme cu o singură mână" reprezintă o metaforă a imposibilității realizării unei dorințe. Deși speranța și perseverența există, dorința nu se va îndeplini niciodată. Poate din cauza lumii limitate în care trăim, poate din cauza trecutului sau, de ce nu, poate din cauza fricii de a fi cu adevărat fericiți. Încerci să aplauzi cu o singură mână, când pentru acest gest e necesară prezența a două mâini. Un vis născut mort. [...]"

7. ,,Oameni anxioși" de Fredrik Backman

Backman este unul dintre scriitorii mei preferați, care, prin romanele sale aparent accesibile, redă teme de actualitate în rândul societății moderne în care trăim. 

Fragment : ,, Anxietatea este un aspect mult prea

relevant, din păcate, al societății în care trăim.
Teama ne este mult prea adesea cea mai bună prietenă, care ne însoțește peste tot, neîncetat.
Ne este frică. Să-i pierdem pe cei dragi. Să ne cerem iertare. Să recunoaștem că am greșit. Să fim noi înșine.
Câștigând din nou admirația și iubirea cititorilor săi prin intermediul romanului "Oameni anxioși", F. Backman prezintă o nouă poveste despre familie, empatie și curaj. [...]"

6. ,, Rămășițele zilei" de Kazuo Ishiguro

Lectura acestui roman a reprezentat prima mea întâlnire cu acest pe drept lăudat laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. 

Fragment: ,, Sentimentul de patriotism este foarte bine conturat în primele pagini ale romanului, majordomnul simțind o bucurie imensă la vederea peisajelor rurale ale Angliei. La sentimentul de bucurie se adaugă mândria, Stevens fiind profund recunoscător că trăiește pe acele meleaguri frumoase.

Simplitatea, devotamentul și franchețea cu care-și exercită atribuțiile Stevens sunt demne de lăudat. Acesta, insensibil la evenimentele sociale și politice ale lumii în acele vremuri (cum ar fi cele Două Războaie Mondiale), își servește cu mândrie și respect stăpânii, luând parte, din umbră, la marile schimbări ale lumii. [...]"

5. ,, Pianistul" de Wladyslaw Szpilman

O carte atât de emoționată și profundă, scrisă cu stângăcia omului modest care, deși a fost rănit în repetate rânduri, nu poate concepe răul din această lume.

Fragment: ,,Pianul este mijlocul prin care Szpilman se dăruiește pe sine întregii lumi. Să trăiești șase ani fără a fi tu însuți, acesta a fost cel mai terifiant aspect pentru autor, mai terifiant decât foamea și frica permanentă. Un om, pentru a putea fi cu adevărat fericit, trebuie să-și exprime sentimentele, indiferent de mijlocul prin care-o face. O pasiune poate deveni viața ta, motivul pentru care te trezești dimineața. [...]"

4. ,, În Brooklyn crește un copac" de Betty Smith 

Acest bildungsroman se află în topul preferințelor mele generale, nu doar ale acestui an. Micuța Francie îmi amintește foarte mult de mine la vârsta copilăriei, când credeam că lumea e a mea și că, indiferent de împrejurări, voi reuși tot ceea ce-mi propun. Mă bucur că, o dată cu trecerea timpului, acest crez copilăresc a rămas alături de mine și-mi dă putere și curaj în situațiile limită.

Fragment: În ciuda mediului slab dezvoltat în care a fost crescută, tânăra se bucură de o mulțime de calități, printre acestea numărându-se și dragostea aproape sacră pentru cărți. 

Încă din copilărie, Francie descoperă un loc magic, în care va petrece clipe prețioase: biblioteca cartierului, care, în ciuda dimensiunilor ei reduse, are pentru cititori o mulțime de cărți captivante și interesante.
Modul în care protagonista dorește să-și însușească de care simte ea că va avea nevoie în viață este înduioșător: Francie decide să citească în fiecare zi câte un roman, în ordinea alfabetică a cărților de care biblioteca dispunea. În fiecare sâmbătă, copila citește două cărți, una dintre ele fiind o recomandare a bibliotecarei. [...]"

3. ,, O fată din bucăți" de Kathleen Glasgow

Voi scrie despre această carte spre sfârșitul lui ianuarie- începutul lui februarie. Tot ce vă spun acum este că am citit foarte multe cărți care au ca temă principală depresia în rândul adolescenților, însă acesta este pe departe cea mai bună, cea mai convingătoare prin gradul extraordinar de empatie pe care orice cititor îl poate resimți față de protagonistă, Charlie. 

2. Nu aș vrea să introduc prin prea multe cuvinte această carte, pur și simplu Donna Tartt este unul dintre cei mai valoroși naratori contemporani, și vă recomand cu drag romanele ei, indiferent dacă vorbim de ,,Sticletele" sau de ,,Istoria pierdută", roman care ocupă locul secund în topul preferințelor mele literare din 2020.

Un mic fragment din recenzia pe care o puteți regăsi pe blog: 

,, ,,Istoria secretă" este un roman scris de un autor contemporan, dar care are însă aerul unei tragedii grecești, veche de milioane de ani.
Pentru eroii Greciei Antice, moartea nu reprezintă niciodată un obstacol în realizarea unui țel nobil. Asemenea unui zei din Olimp, protagoniștii Donnei Tartt relevă cititorului o serie de calități ce s-au pierdut în negura lumii moderne, precum onestia, loialitatea și dragostea pentru propriul sine.
Titlul romanului are o semnificație aparte pentru conținutul acestuia și redă, într-un mod simplu și nepretențios, subiectul cărții: o poveste neîmpărtășită, cunoscută doar persoanelor implicate și cititorului, ceea ce accentuează caracterul confesiv al narării lui Richard, unul dintre cei cinci studenți responsabili de moartea lui Bunny. [...]"

1. Cea mai bună carte citită anul acesta, o carte care m-a trecut prin toate stările, un roman peste a cărui greșeli narative, cronologice etc. am trecut cu vederea, doar pentru simplul fapt pentru că inima îmi tremura de durere când empatizam atât de puternic cu personajul principal este ,,O viață măruntă", carte a cărei recenzie o regăsiți pe blog.

Un scurt fragment din gândurile mele despre această carte: ,, Suferința reprezintă o temă foarte greu de abordat, un subiect controversat și o trăire ce se dovedește adesea distructivă pentru cine o trăiește. 

Fericiți în intimitatea căminului lor, mulți oameni refuză să creadă că suferința ar putea fi mai mult decât o stare trecătoare. Ignoranța aceasta deliberată pune un zid între cei care au nevoie de ajutor și cei din jur, incapabili să ofere sprijin din cauza nepăsării.
Îmi este foarte greu să scriu despre acest roman, deoarece este una dintre cele mai copleșitoare cărți pe care le-am citit vreodată. După încheierea lecturii, care m-a istovit asemenea parcurgerii unui drum lung, anevoios, am rămas cu o senzație amară, în încercarea de a asimila acest adevăr dur, dar cât se poate de real, care răzbate din fiecare pagină a romanului: viața poate chinui la nesfârșit un om, îl poate istovi, în ciuda dorinței sale de a fi mai bun și de a demonstra faptul că nu merită, pur și simplu nu merită toate greutățile pe care este nevoit să le depășească.
Oricât am încerca să oferim faptelor noastre dimensiunea unui destin, acest lucru este cu desăvârșire imposibil. Viața noastră este, precum accentuează titlul cărții, măruntă și insignifiantă în fața teribilei vastități a universului. Ne lăsăm copleșiți de atât de puține emoții din spectrul celor existente. Vizităm atât de puține locuri. Cunoaștem atât de puține persoane. Suntem atât de limitați în timp și spațiu pe acest pământ, încât până și gândul efemerității noastre este mult prea deranjant și refuzăm cu înverșunare să ne gândim la cât de puține stim de fapt. [...]"

Dedic 2 locuri din acest clasement celor două cărți pe care le recitesc an de an și pe care îmi era imposibil să le omit, deoarece sunt cărțile mele preferate:

1. ,,Hoțul de cărți" de Markus Zusak

Cartea mea preferată. Pentru totdeauna. 

Fragment: ,, Când iubești cu adevărat, sincer, simplu și din toată inima, mi se pare foarte dificil să-ți exprimi, prin orice cale, fie ea și cea a scrisului, sentimentele.

Ce înseamnă pentru mine "Hoțul de cărți"? Atât de multe, încât mi se pare aproape imposibil să arăt toate emoțiile ce mă încearcă când citesc această carte, însă mă voi rezuma doar la câteva, primordiale pentru mine: curaj, iubire și speranță.
Liesel Meminger. Hoțul de cărți. Momentul în care Liesel vede pentru prima dată o bibliotecă, cea a Ilsei Hermann, mi se pare glorios în sensibilitatea și profunzimea lui. Cum poate simpla priveliște a unor rafturi cu cărți să producă atâta fericire și speranță? Un sentiment pe care l-am încercat și eu de nenumărate ori și pe care încerc să mi-l explic zilnic, dar nu reușesc niciodată. [...]"

 

2. ,,Castelul de sticlă" de Jeannette Walls

Fragment: ,, ,,Castelul de sticlă" este o biografie atât de frumoasă și sinceră, cum rar mi-a fost dat să citesc. Din paginile acestui roman răzbate iertarea sinceră pe care Jennette Walls, aflată în ipostaza omului adult, o oferă, în numele copilului ce a fost odată, părinților ei. [...]"

Iată și câteva cărți pe care nu le-am inclus în clasament, dar care merită cu adevărat citite:

♡ ,,Florile pierdute ale lui Alice Hart" de Holly (recenzie publicată aici, pe blog);

Fragment: ,,Una dintre cele mai grele decizii pe care un om este nevoit să le ia pe parcursul existenței sale este aceea de a alege dacă pleacă sau dacă rămâne. Rămâi pentru că iubești sau pleci pentru că simți că ai nevoie de o nouă perspectivă asupra vieții? Uneori iubirea se poate dovedi toxică și împovărătoare, obligându-te să renunți la ea, oricât de grea și obositoare ar fi ruptura.

În "Florile pierdute ale lui Alice Hart", Holly Ringland abordează teme de o sensibilitate acută, precum iubirea toxică, singurătatea și tragedia în cadrul familiei. [...]"

♡ ,,Mâine poate am să rămân" de Lorenzo Marone (recenzia este deja pe blog);

 Fragment: ,,Lorenzo Marone este un autor de origine italiană, renumit în lumea-ntreagă mulțumită succesului pe care l-au cunoscut romanele "Tentația de a fi fericit" și "Mâine poate am să rămân".

"Mâine poate am să rămân" este un roman care prezintă importanța alegerilor în viața noastră.
Trecutul ne definește într-o mai mare sau mai mică măsură deciziile pe care le luăm odată ajunși la maturitate. [...]"

♡ ,,Zilele abandonului" de Elena Ferrante (cel mai probabil voi posta recenzia luna aceasta);

♡ ,, Baraca" de William P. Young (recenzia, pe blog);

Fragment: ,, ,,Unde este Dumnezeu în această lume plină de suferință?" este întrebarea care mi-a răsunat în cap pe întreg parcursul lecturii acestui roman.

După ce fetița lui, Missy, este răpită, iar toate dovezile anchetatorilor denotă faptul că aceasta este moartă, în ciuda absenței unui cadavru, Mackenzie se îndepărtează încet-încet de credință și de tot ce înseamnă sacru. Simțind că moartea lui Missy este o nedreptate pe care existența unui creator nu ar permite-o, Mack începe să se îndoiască de existența unui Dumnezeu.
La patru ani de la tragica dispariție a fiicei sale, bărbatul primește un bilet în care este poftit, aparent de către Dumnezeu, să petreacă un weekend împreună la baracă, ultimul loc în care Missy a lăsat un semn de viață. Acest bilet îi va schimba lui Mackenzie întreaga existență. [...]"

♡ ,, Cina cu Picasso" de Camille Aubray;

♡ ,,Bucuria vieții" de Irving Stone (o carte care abordează foarte pe larg ascensiunea spre succes a celebrului pictor olandez Vincent van Gogh).

And for my english readers, here it is my "Top 15 book- 2020"
13. "Five languages of love" by Gary Chapman
12. "Where the crawdads sing" by Delia Owens
11. "Lost in the Spanish Quarter" by Heddi Goodrich
10. "You me everything" by Catherine Isaac
9. " Vincent and Theo" by Deborah Heiligman
8. "The sound of a hand clapping" by Richard Flanagan
7. "Anxious people" by Fredrik Backman
6. "The remains of the day" by Kazuo Ishiguro
5. "The pianist" by Wladyslaw Szpilman
4. "A tree grows in Brooklyn" by Betty Smith
3. "A girl in pieces" by Kathleen Glasgow
2. "The secret history" by Donna Tartt
1. "A little life" by Hanya Yanagihara

And 2 special places, for my favorites books:
1. "The book thief" by Markus Zusak
2. "The glass castle" by Jeannette Walls

Vă doresc un an minunat, plin de lecturi minunate și revelatoare! Pentru că acesta este, în opinia mea, rolul primordial al literaturii: acela de a-ți dezvălui părți ale propriului sine, pe care nici măcar nu le bănuiai.