,,Jim cel norocos"/ ,,Lucky Jim" (Kingsley Amis) - recenzie

În calitatea mea de persoană cu o oarecare experiență literară pot să recunosc destul de ușor o carte care nu merită să fie supusă atenției publicului cititor, iar cartea lui Kingsley Amis se încadrează parțial în această nefastă categorie.
Chiar dacă nu mi-a plăcut acest roman, nutresc un imens respect pentru autor, pentru curajul pe care l-a avut atunci când a decis să se expună atât de mult prin scrierea acestei cărți; pentru că scrierea unui roman implică foarte multe trăiri personale care, fie că vrea sau nu, autorul este conștient că se vor transmite și cititorului. Prin citirea unei creații literare, cititorul pătrunde în intimitatea creatorului acesteia. Acest respect, nu doar pentru Kingsley Amis, ci pentru fiecare scriitor din lume, mă împiedică să spun vorbe jignitoare despre o carte.

Mă voi limita la a prezenta pe scurt aspectele care nu m-au impresionat și voi recunoaște deschis faptul că, cel mai adesea, lectura acestui roman mi s-a părut foarte plictisitoare.
,,Jim cel norocos"... chiar și titlul te duce cu gândul la ghinionul de care protagonistul are parte pe tot parcursul romanului. Până și diminutivarea numelui ne arată intenția clară a autorului de a-și ironiza cu fiecare ocazie personajul.
Romanul de față prezintă experiența dezastruoasă a lui James Dixon în calitate de profesor universitar într-un orășel provincial englez. Fără cea mai mică înclinație pedagogică, sarcinile de cadru didactic i se par bărbatului un adevărat calvar, iar prezența celor din jur, insuportabilă. 

Drama de pe plan profesional a protagonistului este dublată și de drama de pe plan personal: relația instabilă cu Margaret, o profesoară din cadrul instituției de învățământ, raporturile mult mai incerte cu titularul catedrei, domnul Welch, dar și pasiunea pentru femeia altui bărbat.
Acțiunea nu are intrigă, totul decurge mult prea liniar. În această perioadă de stagnare, personajul principal nu este cuprins de vreo revelație asupra condiției sale de ratat. Plictisitoare au fost descrierile mult prea detaliate ale obligațiilor sociale pe care Jim era obligat să le îndeplinească, monoton a fost dialogul ce se voia a fi romantic dintre protagonist și Margaret, lipsită de pasiune iubirea bărbatului pentru Christine, iubita fiului domnului Welch, mult prea ușoară lupta pentru câștigarea inimii ei.
În ochii mei, romanul s-a desfășurat mult prea simplu, fără schimbări bruște de situație, care să-l incinte pe cititor, să-l facă să vrea să continue lectura. 

Ce poate fi interesant la prezentarea evoluției unei cariere ratate? Atât de multe aspecte de ordin moral și psihologic, care în prezentarea lui James Dixon au lipsit cu desăvârșire.
Poate că la începutul anilor '50 descrierile cărții ar fi părut amuzante, însă acum, la mai bine de șase decenii de la publicare...anoste și plictisitoare. Și uite așa cartea ,,Jim cel norocos" nu a reușit să depășească barierele timpului, pentru a se adresa și cititorilor din zilele noastre, ci rămâne ancorată într-un timp în care marea majoritate nu se mai poate transpune.
Totuși, am încercat să extrag din această lectură câteva idei, pentru a nu resimți atât de acut sentimentul de inutilitate a romanului. Mi-a plăcut foarte mult că am reușit să observ atmosfera relaxată, de după război, când lumea părea că nu mai are nicio grijă, a anilor '50, cu prilejul descrierii petrecerii ce marca finalul anului universitar. De asemenea, autorul, lăsând la o parte părerea mea negativă despre cartea sa, a redat destul de nuanțat monotonia vieții unui suflet ce nu are nicio ambiție.
Nu am putut ignora mica fărâmă de regret pe care am simțit-o la finalul romanului. Poate că prin lipsa sa de pasiune și ghinionul său uneori parcă forțat, Jim mi-a devenit simpatic...
Eu recomand lectura acestui roman celor nostalgici după niște vremuri ce nu vor mai fi niciodată trăite.

CITATE FRUMOASE:
,,...lipsa de siguranță e cel mai mare dușman al concentrării."
,,...problema cu dragostea e că te aduce într-un asemenea hal, că nu-ți mai poți analiza sentimentele detașat."
,,...nu are nici un rost să-i salvezi pe cei care în adâncul sufletului doresc să nu fie salvați."

ENG: This novel presents the disastrous experience of James Dixon as a university professor in an English provincial town. Without pedagogical inclination, the teacher's tasks seem to the man a real ordeal, and the presence of those around him, unbearable. The protagonist's profesional drama is also doubled by the personal drama: the unstable relationship with Margaret, a teacher from the educational institution, the much more uncertain relationships with the head of the department, Mr. Welch, but also the passion for another man's wife.