,,Copilul E" de Steve Tanase (recenzie)

Eu cred că este foarte important ca cei mici să fie familiarizați de la o vârstă fragedă cu realitatea lumii în care trăim.
Viața nu este mereu reprezentată doar de bucurie, existența este marcată adesea și de momente foarte triste și nedrepte.
Steve Tanase vine în ajutorul celor mici prin scrierea romanului ,,Copilul E", o carte emoționantă prin simplitatea pe care o alege pentru a descrie faptele.
Întâmplările romanului au loc într-o tabără de refugiați. Unde mai exact? Autorul nu specifică, iar acest aspect dă acțiunii o notă universală, cu care rezonez în totalitate.
Lumea aceasta este, oricât de greu ar părea de imaginat, plină de oameni care nu au o identitate, un loc al lor. Veșnic hoinari. La cheremul unor autorități cel mai adesea răuvoitoare. Oameni care, răpuși de furia unor războaie civile, trebuie să-și abandoneze întreaga viață și să o ia de la capăt, într-un loc nou. Dar oare câți dintre acești sărmani vor reuși să-și clădească o nouă existență, peste ruinele fumegânde ale celei vechi?

Pentru unii oameni singurul ajutor în momente de restriște este faptul că aparțin unui loc. Că, indiferent cât de mult ar eșua, va exista mereu în această lume o ușă deschisă și niște brațe alinătoare. Când pierzi brusc toate acestea, cum mai suporți gândul unei noi nenorociri?

E. este un băiețel mult prea matur pentru cei 10 ani ai săi. Aflat în Tabără de atât de mult timp, de parcă a trecut o eternitate, acesta se lupta singur cu frica de a fi mic și neajutorat într-o lume a terorii și a foametei.
Părinții și frații săi s-au pierdut pentru totdeauna în negura războiului. Singur, fără niciun sprijin, E. nu are planuri pentru viitor, ci doar încearcă să mai supraviețuiască unei noi zile în infern.
Alături de băiețel sunt prietenii săi din tabără, orfani aflați în aceeași situație. Acești pitici, care nu ar trebui să cunoască de la o vârstă atât de fragedă ce este suferința, se susțin, se iubesc și se ajută unul pe celălalt.
Orfanii taberei nu au nume, ci sunt denumiți printr-o simplă literă deoarece, în ochii legii, ei nu există, din cauză că nu au acte asupra lor. 

Acțiunea romanului se desfășoară liniar și prezintă câteva zile în Tabără. Am rămas buimăcită, fără cuvinte atunci când am citit despre greutățile pe care micii protagoniști le întâmpinau atunci încercau să-și satisfacă cele mai elementare nevoi: să mănânce, să fie curați. Și dreptul la educație le este restricționat, înființarea unei școli fiind imposibilă din cauza varietății culturale și lingvistice din rândul refugiaților.
Autoritățile sunt prezentate de către micul protagonist cu o sinceritate specifică doar celor inocenți. Charity este o femeie care, voluntar, muncește în tabără pentru a îngriji orfanii și femeile vulnerabile. Charity este un bine aproape inexistent într-o lume a răului. Răi, vicleni și invincibili, ,,paznicii" taberei profită de puterea lor, impun respect folosind forța și inspiră teamă în rândul copiilor.

Finalul cărții este o adevărată lecție pentru cititor. Viața, indiferent de obstacolele pe care ni le va pune în cale, are de la noi o singură pretenție, aceea de a merge înainte, fără a privi înapoi spre trecut, care este oricum o parte de neschimbat a existenței.
Povestea micuțului E. m-a înduioșat enorm, iar trăirile băiețelului, prezentate prin prisma inocenței sale, mă fac să mă simt foarte recunoscătoare pentru aspecte care înainte de a citi romanul nu trezeau în mine nicio emoție.
Din păcate, E. reprezintă mult prea mulți orfani ai războaielor din lumea întreagă care, din cauza unor dispute politice, rămân fără familie, fără părinți, fără identitate.
Vă recomand cu drag acest roman. Să nu vă lăsați păcăliți de aparenta naivitate a relatării faptelor deoarece, în spatele cuvintelor simple se regăsește o poveste cât se poate de veridică și de actualitate.

ENG: This world is, as hard as it may seem to imagine, full of people who do not have an identity, a place of their own. People who, destroyed by the fury of civil wars, have to give up their whole lives and start over in a new place. But how many of these poor people will manage to build a new existence, over the smoking ruins of the old one? For some people the only help in times of hardship is that they belong to a place. That no matter how much he fails, there will always be an open door in this world. When you suddenly lose all this, how can you bear the thought of a new misfortune? E. is a boy too mature for his 10 years. Having been in the Camp for so long he struggled alone with the fear of being small and helpless in a world of terror and hunger.