,,Să bați din palme cu o singură mână" de Richard Flanagan (recenzie)

În acest roman, Richard Flanagan abordează cu multă înțelegere și compasiune o temă ce se cere redată cu sensibilitate: relația conflictuală dintre un părinte și copilul acestuia.
"Să bați din palme cu o singură mână" reprezintă o metaforă a imposibilității realizării unei dorințe. Deși speranța și perseverența există, dorința nu se va îndeplini niciodată. Poate din cauza lumii limitate în care trăim, poate din cauza trecutului sau, de ce nu, poate din cauza fricii de a fi cu adevărat fericiți. Încerci să aplauzi cu o singură mână, când pentru acest gest e necesară prezența a două mâini. Un vis născut mort.

Promisiunea unei vieți mai bune într-o lume nouă, fără un trecut tumultos în spate, se poate dovedi adesea înșelătoare.
Bojan și Maria părăsesc Europa vlăguită de război cu speranța că vor putea fi fericiți alături de fetița lor, Sonja, într-un loc nou, care nu a cunoscut ororile omenirii.
Lăsând o amprentă mult prea puternică asupra sufletelor celor doi tineri, războiul le va influența, fără cale de întoarcere, întreaga existență.

Maria, marcată de experiențele traumatizante la care au supus-o naziștii, își abandonează soțul și fetița, pierzându-se pentru totdeauna în întunericul iernii australiene.
Bojan este incapabil să se adapteze acestei noi existențe, în care absența soției este o rană ce nu se va vindeca niciodată. Mereu un străin, slovacul nu va găsi fericirea mult sperată în Australia și-și va îneca amarul în alcool.

Sonja are parte de o copilărie tristă, marcată de abandonul mamei și de absența constantă a tatălui.
În ciuda a tot și toate, Sonja ține la tatăl ei, dar realizează că o viață alături de acesta este imposibilă. Deși Bojan o bătea și o umilea, fata continua să-l iubească, un sentiment izvorât din inima ei în cele mai neașteptate momente și fără nicio explicație. Dând dovadă de curaj, tânăra pleacă de acasă pentru un nou început, într-un loc în care să nu fie catalogată după faptele tatălui. 
Trebuie să te împaci cu faptele din trecut pentru a putea trăi fericit în prezent. Acest lucru îl înțelege Sonja odată ajunsă la maturitate. Tot ea este cea care preia inițiativa și decide să-și viziteze tatăl după aproape 30 de ani de absență în viața acestuia. 

Anii și experiența de viață i-au relevat protagonistei într-o altă lumină aspecte ale caracterului tatălui ei pe care în copilărie le detesta sau le condamna. Unii oameni găsesc duritatea ca fiind ultima soluție în fața greutăților vieții.
"Să bați din palme cu o singură mână" este un roman al regăsirii, care demonstrează, prin intermediul personajelor sale, capacitatea surprinzător de mare a oamenilor de a-i ierta pe cei dragi lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Băieții din strada Pál" de Molnar Férenc (recenzie)

"Vincent și Theo" de Deborah Heiligman (recenzie)

,,Trei dinți din față" de Marin Sorescu (recenzie)