,,Pantofiorii roșii" de Maria Housden (recenzie)
"Pantofiorii roșii" este un roman ce prezintă cel mai mare coșmar al unui părinte: posibilitatea ca iubitul său copil să cunoască, de la o vârstă mult prea fragedă, suferința.
Relatată din perspectiva unei mame îndurerate, această carte se bazează pe fapte reale și prezintă scurta, dar intensa poveste de viață a lui Hannah, o fetiță ce a murit la doar patru ani din cauza cancerului.
Din povestea lui Hannah oricine, indiferent dacă a cunoscut sau nu durere, poate avea ceva de învățat.
Micuța i-a uimit pe toți grație perspicacității și drăgălășeniei de care dădea dovadă. Dându-și seama, involuntar, de faptul că zilele-i sunt numărate, Hannah decide că, în scurtul ei timp rămas alături de cei dragi, îi va învăța pe aceștia o lecție prețioasă, cea a trăirii într-un mod conștient și intens a clipei prezente.
Romanul este structurat în câteva părți, care cred eu că pot reprezenta tiparul unei experiențe de viață răvășitoareși chinuitoare.
Problema își face încet-încet simțită prezența în viața Mariei. Fiica ei, Hannah este diagnosticată cu o formă foarte gravă și rară de cancer. Lumea pare că se zguduie din temelii pentru autoare, care realizează în cele din urmă că suferința nu îi vizează doar pe ceilalți, ci că această trăire nedorită poate apărea în viața noastră în cele mai nefaste momente.
Când o problemă apare în viața ta, înainte de a căuta soluții pentru rezolvarea acesteia, trebuie să accepți faptul că problema face parte din existența ta, iar negarea nu poate duce decât la accentuarea și perpetuarea ei. Maria și soțul ei, Claude, realizează faptul că Hannah are cancer și nimic, din păcate, nu va schimba acest fapt. Cei doi, îmbărbătați de iubirea lor sinceră și statornică, caută cele mai bune tratamente și doctori pentru a alina suferințele fetiței lor. Boala lui Hannah aduce mari schimbări în viața familiei sale: sărbători petrecute în spital, priviri compătimitoare în cele mai grele momente, sprijin și compasiune din partea unor necunoscuți.
Clipele petrecute alături de Hannah devin de neprețuit, fiecare moment alături de fetița lor ar putea fi, din păcate pentru cei doi soți, ultimul. Punctul culminant al poveștii a fost reprezentat pentru mine de momentul în care Laurajean, pastorul familiei, îndurerată, afirmă că suferința lui Hannah a pus-o pe gânduri, făcând-o să se îndoiască sincer de existența divinității care, dacă ar fi așa cum este prezentată, indiferent de religie, nu ar permite suferința unui suflet inocent și nevinovat.
Inevitabilul, oricât am spera și l-am amâna, are mereu loc. Hannah pierde lupta cu cancerul și moare, lăsând un gol imens în inimile celor dragi.
După perioada de doliu, în care autoarea simte că, în ciuda celor 3 frați pe care Hannah i-a lăsat în urmă, viața ei nu mai are niciun sens, Maria își dă seama de faptul că timpul ei liber are nevoie de o reorganizare. Simțind că ar putea contribui la existența unei lumi mai bune, aceasta decide să împărtășească povestea fetiței ei pretutindeni. Și își îndeplinește țelul, prin scrierea romanului de față.
Am empatizat cu autoarea atunci când aceasta descria, cu tristețe și resemnare, cele mai înalte culmi ale durerii pe care Hannah le atingea atunci când suferea din cauza bolii. Fetița, o micuță minunată care a adus doar bucurie celor din jur, nu a meritat să aibă un asemenea destin, atât de nemilos.
Pantofiorii roșii pe care Hannah îi adora și a căror cumpărare a fost un moment magic în viața ei scurtă, reprezintă bucuria clipei prezente, în care orice este permis, iar fericirea poate fi autentică și nelimitată.
Mesajul acestei cărți este lesne de înțeles: trăiește acum. Clipa prezentă este unica certitudine pe care o deținem. Hannah, care a trăit doar patru ani pe acest pământ, a lăsat în urma ei o moștenire de care s-au bucurat până acum milioane de oameni: o mamă curajoasă, care a vorbit în fața unor mulțimi de persoane despre tristețe și care s-a implicat activ în lupta pentru viața nevinovaților diagnosticați cu cancer.
Comentarii
Trimiteți un comentariu