,,Baraca" de WM. Paul Young (recenzie)
După ce fetița lui, Missy, este răpită, iar toate dovezile anchetatorilor denotă faptul că aceasta este moartă, în ciuda absenței unui cadavru, Mackenzie se îndepărtează încet-încet de credință și de tot ce înseamnă sacru. Simțind că moartea lui Missy este o nedreptate pe care existența unui creator nu ar permite-o, Mack începe să se îndoiască de existența unui Dumnezeu.
La patru ani de la tragica dispariție a fiicei sale, bărbatul primește un bilet în care este poftit, aparent de către Dumnezeu, să petreacă un weekend împreună la baracă, ultimul loc în care Missy a lăsat un semn de viață. Acest bilet îi va schimba lui Mackenzie întreaga existență. Iar prin trăirile și sentimentele protagonistului, și în sufletul cititorului au loc schimbări, dar își fac apariția și noi idei și percepții.
Curiozitatea învinge și, deși este sceptic, bărbatul merge la baracă. Și, spre surprinderea lui, dar și a mea, Mack îl întâlnește pe Dumnezeu, însă nu sub forma sub care s-ar fi așteptat, iar weekendul petrecut la baracă este echivalentul unei lungi vieți de meditație asupra unor teme foarte importante de viață.
Prin personajele biblice umanizate(prin activitățile obișnuite pe care acestea le fac), cititorul simte mai ușor empatie față de acestea și se poate asocia mult mai ușor cu ele. Faptul că Dumnezeu și Iisus sunt coborâți la rangul inferior de oameni obișnuiți îi face mult mai ușor de înțeles.
Dumnezeu reprezentat de o femeie negresă neagă mitul conform căruia Creatorul este un bătrânel de rasă albă. Tatăl Ceresc poate lua orice formă, care să coincidă cu credința fiecăruia.
Această carte are ca scop înlăturarea prejudecăților ce privesc religia, diverse idei false fac ca pocăința să pară un proces strict, inabordabil și de neconceput. Această ,,rigiditate" a religiei îi îndepărtează pe mulți oameni de la credință.
Iisus nu este altceva decât o reprezentare ideală a ceea ce ar putea fi omul dacă s-ar încrede deplin în Creator: iubire, spirit de sacrificiu și curaj pentru a accepta destinul fără a încerca să-l schimbe.
În ciuda tuturor aspectelor negative pe care umanitatea le are, Dumnezeu ne iubește, ceea ce trebuie să ne dăm seama că în ciuda răutăților, omul are un potențial incredibil de a fi bun și de a-și iubi semenii, dragostea pentru cei din jur este de fapt iubire închinată lui Dumnezeu.
Creatorul este în mijlocul nostru și se regăsește în tot ce ne înconjoară, dar mai ales în noi. Când oamenii vor ajunge să cunoască, să accepte și să creadă cu adevărat că sunt o parte din Divinitate, abia atunci își dor da seama de potențialul și viața minunată ce le sunt hărăzite. Este esențial însă ca oamenii să creadă că prin Dumnezeu și cu ajutorul forțelor proprii vor reuși tot ce-și vor propune.
Ar trebui să-i privim pe Iisus și pe Dumnezeu ca pe niște prieteni apropiați, a căror unică menire în ceea ce ne privește este aceea de a ne face fericiți și împliniți cu propria existență.
Credința este un element crucial în viața unor indivizi, pentru depășirea problemelor din viața de zi cu zi.
Dumnezeu se bucură și apreciază fiecare creație, operă de artă și toate celelalte interpretări pe care oamenii i le oferă frumuseții.
Binele și răul sunt noțiuni subiective, noi decidem ce este bine sau rău în funcție de propriile trăiri, gânduri și idei.
Oamenii au adesea tendința de a se ,,juca" de-a Dumnezeu și de a proiecta în propriul viitor cele mai mari temeri ale lor. Această îndeletnicire este foarte greșită, iar viitorul nici măcar nu există. Viața este o înșiruire neîntreruptă de momente pe care noi le numim ,,prezent".
Baraca este un simbol ce indică faptul că un om poate transforma cel mai mare coșmar al existenței sale în cea mai înălțătoare experiență. Inițial, baraca a reprezentat pentru Mack locul morții lui Missy. După aceea, baraca devine locul binecuvântat în care Mackenzie a fost îndrumat de povețele Sf. Treimi.
Iisus nu-și dorește să transforme oamenii în sclavii Lui, ci își dorește frați și surori care să se bucure alături de El de toate beneficiile pe care credința le aduce cu sine.
O idee foarte controversată abordată în această carte este aceea conform căreia Iisus înțelege prin biserică o comunitate de oameni uniți de credința lor comună, nu o instituție lumească.
Iisus îi dezvăluie lui Mack faptul că religia este o încercare jalnică de a găsi certitudini acolo acestea nu există. Religia nu înseamnă ideologii și idei, ci pur și simplu simțire și armonie totală cu Sf. Treime. Aceste ideologii și idei pot fi tot timpul desființate, însă credința adevărată niciodată.
Dacă încerci să trăiești ignorându-l pe Iisus, fără un ideal continuu între tine și El în timpul acestei călătorii pe care o faceți împreună, este ca și cum ai încerca să umbli noaptea în cea mai adâncă beznă, fără a fi ghidat de lumină. Imposibil.
Este necesar să nu lăsăm regretele să ne acapareze întrega viață, trebuie să trecem peste greșeli și să apreciem plini de recunoștință mila pe care El o are mereu pentru noi.
În ciuda tuturor sentimentelor negative pe care le nutrim la adresa Lui, Dumnezeu ne iartă mereu și ne iubește necondiționat.
Sunt conștientă de aleatoritatea acestor idei, însă am decis să le scriu în funcția în care le-am regăsit în roman.
Niciodată nu am mai citit un roman de acest fel, care să mă facă să-mi pun atâtea întrebări și să găsesc în același timp atâtea răspunsuri la întrebări pe care nici nu știam că le am.
Pentru a încheia această recenzie am ales să le ofer cititorilor un sfat: credeți cu toată ființa voastră. Nu cercetați pentru că indiferent cât de asiduă v-ar fi munca, nu veți obține niciodată un răspuns.
Poate într-o zi, când totul va fi așa cum vă doriți și veți fi într-o stare de beatitudine, veți simți brusc, fără nicio explicație, recunoștință. Adresați-o Lui și fiți siguri că el vă va fi alături zi și noapte, la bine și la greu, mereu. Aceastea sunt cuvintele care-L caracterizează cel mai bine pe al nostru creator: pentru totdeauna.
Comentarii
Trimiteți un comentariu