"Poveste de iubire" și "Povestea lui Oliver" de Erich Segal (recenzie)
"Poveste de iubire" prezintă istoria amoroasă a doi tineri, Oliver și Jenny, ce par că nu au nimic în comun în afara facultății prestigioase la care studiază.
Povestea celor doi tineri e presărată de momente idilice, minunate, dar și de unele obstacole, precum dezaprobarea părinților lui Oliver în fața relației celor doi protagoniști. Tânărul făcea parte dintr-o familie veche, cu tradiție, iar părinții săi nu vedeau posibilă iubirea celor doi din cauza inferiorității sociale a lui Jennifer. Iubirea nu cunoaște clasele sociale, iubirea nu ține cont de nimeni și nimic.
Nepăsându-i de fermul răspuns al părinților săi, Oliver decide să-și întemeieze o familie alături de persoana iubită, astfel că cei doi tineri, după o perioadă lungă, ajung să se căsătorească și să privească optimiști spre viitor.
Fericirea celor doi este spulberată de boala lui Jenny: leucemia. După ce află că suferă de această boală, Jenny optează pentru o atitudine demnă, și până în ultima clipă încearcă să-l determine pe Oliver să-și trăiască restul vieții la cote maxime.
Aici demonstrează tânăra iubirea sinceră pe care i-o poartă soțului ei. Poate pentru alții gândul fericirii persoanei iubite fără prezența lor în viața ei este insuportabil, însă iubirea adevărată este mai ales despre binele celui drag. Iar dacă binele celui iubit este reprezentat de o altă persoană, atunci ar trebui să-l lăsăm să plece.
M-a întristat foarte mult destinul lui Jenny. Azi te poți afla pe cea mai înaltă culme a fericirii, ca mâine să suferi cea mai mare suferință pe care existența ți-a dat-o.
Și cel de-a doilea volum mi-a plăcut la fel de mult ca primul, poate chiar mai mult.
După moartea soției sale, Oliver refuză orice fel de contact social și se închide în sine, crezând că nu va mai iubi niciodată.
Marcie apare în viața bărbatului printr-o împrejurare banală, aducând cu sine promisiunea unei noi iubiri. Însă, oricât de fermecătoare ar fi tânăra, inima lui Oliver tânjește după imposibil: prezența lui Jenny.
În "Povestea lui Oliver" se pune foarte mult accent pe trăirile interioare ale protagonistului, aspect foarte interesant al acestui roman.
Dându-și seama, după multe amăgiri, de faptul că Marcie nu este persoana potrivită pentru el, Oliver acceptă ideea de a fi singur și de a se dedica în totalitate afacerilor familiei.
Romantica incurabilă din mine a apreciat foarte mult alegerea lui Oliver deoarece consider că putem iubi doar o singură dată în viață, și că fără persoana iubită putem trăi, dar ne vom simți mereu incompleți și singuri într-o mare de oameni.
Romanele lui Erich Segal nu sunt scrise pentru a impresiona prin înțelepciunea protagoniștilor sau prin stilul de scriere impecabil, romanele lui Erich Segal sunt scrise pentru inimi deschise, ce vor să empatizeze și să simtă cele două fețe ale iubirii trăite la maxim: bucuria și agonia.
Povestea celor doi tineri e presărată de momente idilice, minunate, dar și de unele obstacole, precum dezaprobarea părinților lui Oliver în fața relației celor doi protagoniști. Tânărul făcea parte dintr-o familie veche, cu tradiție, iar părinții săi nu vedeau posibilă iubirea celor doi din cauza inferiorității sociale a lui Jennifer. Iubirea nu cunoaște clasele sociale, iubirea nu ține cont de nimeni și nimic.
Nepăsându-i de fermul răspuns al părinților săi, Oliver decide să-și întemeieze o familie alături de persoana iubită, astfel că cei doi tineri, după o perioadă lungă, ajung să se căsătorească și să privească optimiști spre viitor.
Fericirea celor doi este spulberată de boala lui Jenny: leucemia. După ce află că suferă de această boală, Jenny optează pentru o atitudine demnă, și până în ultima clipă încearcă să-l determine pe Oliver să-și trăiască restul vieții la cote maxime.
Aici demonstrează tânăra iubirea sinceră pe care i-o poartă soțului ei. Poate pentru alții gândul fericirii persoanei iubite fără prezența lor în viața ei este insuportabil, însă iubirea adevărată este mai ales despre binele celui drag. Iar dacă binele celui iubit este reprezentat de o altă persoană, atunci ar trebui să-l lăsăm să plece.
M-a întristat foarte mult destinul lui Jenny. Azi te poți afla pe cea mai înaltă culme a fericirii, ca mâine să suferi cea mai mare suferință pe care existența ți-a dat-o.
Și cel de-a doilea volum mi-a plăcut la fel de mult ca primul, poate chiar mai mult.
După moartea soției sale, Oliver refuză orice fel de contact social și se închide în sine, crezând că nu va mai iubi niciodată.
Marcie apare în viața bărbatului printr-o împrejurare banală, aducând cu sine promisiunea unei noi iubiri. Însă, oricât de fermecătoare ar fi tânăra, inima lui Oliver tânjește după imposibil: prezența lui Jenny.
În "Povestea lui Oliver" se pune foarte mult accent pe trăirile interioare ale protagonistului, aspect foarte interesant al acestui roman.
Dându-și seama, după multe amăgiri, de faptul că Marcie nu este persoana potrivită pentru el, Oliver acceptă ideea de a fi singur și de a se dedica în totalitate afacerilor familiei.
Romantica incurabilă din mine a apreciat foarte mult alegerea lui Oliver deoarece consider că putem iubi doar o singură dată în viață, și că fără persoana iubită putem trăi, dar ne vom simți mereu incompleți și singuri într-o mare de oameni.
Romanele lui Erich Segal nu sunt scrise pentru a impresiona prin înțelepciunea protagoniștilor sau prin stilul de scriere impecabil, romanele lui Erich Segal sunt scrise pentru inimi deschise, ce vor să empatizeze și să simtă cele două fețe ale iubirii trăite la maxim: bucuria și agonia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu