"Florile pierdute ale lui Alice Hart" de Holly Ringland (recenzie)

Una dintre cele mai grele decizii pe care un om este nevoit să le ia pe parcursul existenței sale este aceea de a alege dacă pleacă sau dacă rămâne. Rămâi pentru că iubești sau pleci pentru că simți că ai nevoie de o nouă perspectivă asupra vieții? Uneori iubirea se poate dovedi toxică și împovărătoare, obligându-te să renunți la ea, oricât de grea și obositoare ar fi ruptura.
În "Florile pierdute ale lui Alice Hart", Holly Ringland abordează teme de o sensibilitate acută, precum iubirea toxică, singurătatea și tragedia în cadrul familiei.

Copilăria lui Alice nu a fost una ușoară. Trăind alături de o mamă depresivă și un tată abuziv, protagonista va resimți și la maturitate frica pe care i-a inoculat-o relația nearmonioasă cu părinții ei. Un părinte sever, care-și va maltrata atât fizic cât și psihic copilul îi lasă acestuia cea mai îngrozitoare moștenire: frica, neîncrederea în cei din jur, dar și dorința obsesivă de a se face remarcat și de folos.
Moartea violentă a mamei și a tatălui reprezintă începutul unui nou capitol în viața lui Alice. Bunica ei, June, o va duce într-un loc îndepărtat, ferma de flori Thornfield. În acest spațiu de basm Alice își va găsi alinarea în învățarea limbajului secret al florilor australiene.

Această fermă idilică de flori nu reprezintă un balsam doar pentru sufletul protagonistei. June primește în grija sa o mulțime de femei maltratate și marginalizate, pe care le numește "flori". Aceste eroine au dat dat piept cu singurătatea și au supraviețuit celor mai vitrege momente. Holly Ringland aduce astfel un tribut foarte emoționat tuturor femeilor din lume, accentuând faptul că niciun obstacol nu va putea doborî voința feminină. 

Un buchet complex de sentimente și trăiri este maturizarea lui Alice pe parcursul acțiunii. Tânăra va învăța să-și accepte propriile greșeli, în ciuda gravității acestora.
Traseul vieții protagonistei nu este unul liniar și respectă îndeaproape cele mai profunde trăiri ale acesteia. Când simte că locul ei nu mai este lângă bunica June, la Thornfield, Alice pleacă în deșert, pentru a avea parte de un nou început. Lucrând la o rezervație naturală foarte cunoscută la nivel mondial, tânăra îl va cunoaște pe Dylan, un tânăr aparent fermecător, dar în esență abuziv.
Relația protagonistei cu Dylan prezintă cititorului tiparul mult prea practicat în societatea noastră al iubirii abuzive. Într-o altfel de relație, dominatorul profită de nevoia celui mai slab de a se simți iubit și prețuit, subjugându-l și inducându-i o stare continuă de nesiguranță și vinovăție. Alice se simte responsabilă de indispozițiile lui Dylan și crede că destrămarea relației are loc doar din vina naivității ei. 

Iubirea orbească pe care i-o poartă o împiedică pe protagonistă să observe cât de greșit se raportează iubitul ei la legatura lor amoroasă. Dar Alice, dovedind o tărie de caracter ieșită din comun, găsește puterea necesară de a se sustrage din acest circ vicios și de a merge mai departe pe drumul anevoios și incert al vieții.
Finalul romanului pune la punct toate aspectele necunoscute ale poveștii lui Alice, într-un mod grandios.

Alice Hart este curajoasă. Pe parcursul lecturii, adesea mă întrebam din ce sursă își extrage tânăra voința de a o lua de la capăt iar și iar. Finalul romanului mi-a răspuns la întrebare: protagonista știa în adâncul sufletului că împăcarea cu propriul trecut reprezintă cheia spre un viitor prosper și plin de împliniri.
Vă recomand cu drag acest roman, care vă va menține interesul viu de la prima până la ultima pagină.
Firul narativ care reprezintă o poveste emoționantă de viață și mesajele ce răzbat din rândurile cărții fac din "Florile pierdute ale lui Alice Hart" un debut literar de succes, ce o plasează pe Holly Ringland în rândul celor mai apreciați scriitori contemporani.