"Femeia cu chimono alb" de Ana Johns (recenzie)

"Femeia cu chimono alb" este o carte sensibilă, suavă, care abundă în emoții profunde datorate poveștii de dragoste dintre Naoko și Hajime, doi tineri ce se iubesc în pofida normelor sociale și a diferențelor culturale. 

Naoko provine dintr-o familie tradiționalistă japoneză. Hajime, pe numele său real Jimmy, este un marinar american, care a debarcat împreună cu flota sa în Japonia, aflat într-o misiune militară. 

Când cei doi tineri se cunosc, un singur lucru pare că ar conta cu adevărat: să fie împreună pentru totdeauna.
În ciuda refuzului categoric al familiei sale, Naoko crede cu tărie faptul că dragostea nu ar trebui limitată de bariere precum rasa, naționalitatea sau tradiția. Înfruntându-și tatăl și dând dovadă de foarte mult curaj, tânăra își urmează iubitul într-o nouă existență, marcată de lipsuri pe plan material, compensate însă de prezența iubirii și de o nouă speranță: o fetiță.
Cincizeci de ani mai târziu, Tori, fiica lui Jimmy, călătorește în Japonia după moartea tatălui ei pentru a afla adevăratul motiv pentru care acesta a abandonat-o pe Naoko și pe fetița lor. Însă Tori este luată prin surprindere de povestea complexă ce i se relevă pe drumul anevoios al descoperiri adevărului.

Pentru a înțelege dificultățile pe care Hajime și Naoko le-au întâmpinat în calea lor, contextul istoric al desfășurării acțiunii este un element-cheie.
După încheierea ocupației americane în Japonia în anul 1952, relațiile dintre cele două mari puteri au fost cordiale și s-au axat mai ales pe comerțul naval. Prezența americanilor în Japonia era văzută ca o dureroasă amintire a unui trecut marcat de oroare. Părinții lui Naoko nu au văzut în Hajime un tânăr energic, cu un potențial imens, ci întruparea asupritorilor, a unei întregi națiuni de care orice japonez voia să uite. Copii proveniți dintr-o legătură mixtă erau privați de o mulțime de drepturi și marginalizați de societatea conservatoare.
Unul dintre mesajele puternice ce răzbat din paginile acestui roman este următorul: nu trebuie să avem mereu pretenția de a ști toate detaliile unei povești. Viața ne va lăsa mereu cu întrebări fără răspuns, iar dorința de a cunoaște o istorisire cu toate detaliile ei este nefondată, și cel mai adesea imposibil de îndeplinit. 

Mi-a plăcut foarte mult romanul Anei Johns deoarece prezintă esența umană într-un mod veridic. Trecutul și prezentul se îmbină în mod armonios și formează o poveste de iubire, care, în ciuda piedicilor, va răzbi în fața trecerii timpului, cel mai mare dușman al îndrăgostiților.