"Acolo unde cântă racii" de Delia Owens (recenzie)
Abordând pe o scară largă tema marginalizării, Delia Owens scrie un roman colosal, apreciat încă de la apariție de milioane de cititori.
"Acolo unde cântă racii" este povestea Kyei, fata mlaștinii. Abandonată de întreaga ei familie în copilărie din cauza condițiilor vitrege de viață, protagonista trăiește într-un colț de civilizație, ghidându-se după legile nescrise ale naturii.
Kya s-a întreținut singură, după propriile puteri, încă de la vârsta fragedă de 10 ani. Tate, prietenul ei cel mai bun, este cel ce o va învăța pe tânără să scrie și să citească, pentru că aceasta nu va merge la școală, speriată fiind de părerea celor din jur despre ea.
Mica comunitate în care trăia o privea pe Kya cu scepticism și ură. Deși fetița nu le-a făcut niciun rău celor din jur, aceștia se temeau de modul Kyei unic de viață, refuzând să o primească în rândul lor și să o ajute. "Săltărețul", un negru care luptă cu prejudecățile albilor, este singurul care-i întinde o mână de ajutor fetiței mlaștinii.
Privirile celor din jur reprezintă adevărate răni pentru Kya. Ura mocnită care este îndreptată asupra ei reprezintă o piedică în a se integra și în a-și face prieteni printre tinerii satului. Atât de speriat este omul de diversitate, deși afirmă mereu contrariul, încât cei "altfel", cei care nu se comportă conform normelor sociale nescrise reprezintă o sursă inepuizabilă pentru a ne răsfrânge propriile temeri și angoase asupra lor.
Când până și Tate, care ajunge în cele din urmă să fie iubitul ei, o abandonează, Kya se simte deznădăjduită.
Ultima fărâmă de încredere în oameni s-a spulberat odată cu plecarea persoanei iubite. Tânără are impresia că ceva în persoana ei este greșit, că are în ea ceva ce-i determină pe ceilalți să o părăsească. Trăind de prea multe ori pe propria piele nestatornicia oamenilor, Kya devine mult mai apropiată de natură, care în ochii ei reprezintă un reper cert, cu un curs prestabilit ce nu poate fi influențat de nimeni și de nimic.
Chase, un tânăr cunoscut și iubit de toată lumea, intră în viața Kyei, mânat de curiozitate. Protagonista își permite o ultimă șansă în ceea ce privește relațiile cu semenii ei, șansă pe care o va regreta amarnic peste ani.
Peste câțiva ani de la finalul legăturii lor, Chase este găsit mort într-o împrejurare incertă, iar Kya este principala suspectă. Oare a comis sau nu fata mlaștinii crima ce a șocat un ținut întreg?
Romanul Deliei Owens este o carte de o actualitate acută prin tema centrală abordată. Dar, mai presus de un roman a cărui protagonistă poate reprezenta cu ușurință toți oamenii marginalizați din cauza unicității lor, eu cred că "Acolo unde cântă racii" este un sublim elogiu adus naturii.
Natura este mama Kyei. Hrănindu-și copilul cu roadele pământului, protejând-o de prezența uneori nedorită a celor din jur cu tufișurile ei dese, în care te poți pierde ușor, natura este unicul părinte, prieten statornic și tămăduitor al fetei.
Unica menire a naturii este aceea de a ne dărui mereu și mereu din minunatele ei daruri. Însă omul, veșnic egoist, pângărește darurile naturii și ia asupra sa mai mult decât are nevoie.
"Acolo unde cântă racii" este un roman care, la finalul lecturii, îți va lăsa un gust dulce-amărui. Oamenii trebuie acceptați și iubiți așa cum sunt, nu prin prisma unor prejudecăți învechite, ce nu au mai reușit să țină pasul cu progresul umanității.
"Acolo unde cântă racii" este povestea Kyei, fata mlaștinii. Abandonată de întreaga ei familie în copilărie din cauza condițiilor vitrege de viață, protagonista trăiește într-un colț de civilizație, ghidându-se după legile nescrise ale naturii.
Kya s-a întreținut singură, după propriile puteri, încă de la vârsta fragedă de 10 ani. Tate, prietenul ei cel mai bun, este cel ce o va învăța pe tânără să scrie și să citească, pentru că aceasta nu va merge la școală, speriată fiind de părerea celor din jur despre ea.
Mica comunitate în care trăia o privea pe Kya cu scepticism și ură. Deși fetița nu le-a făcut niciun rău celor din jur, aceștia se temeau de modul Kyei unic de viață, refuzând să o primească în rândul lor și să o ajute. "Săltărețul", un negru care luptă cu prejudecățile albilor, este singurul care-i întinde o mână de ajutor fetiței mlaștinii.
Privirile celor din jur reprezintă adevărate răni pentru Kya. Ura mocnită care este îndreptată asupra ei reprezintă o piedică în a se integra și în a-și face prieteni printre tinerii satului. Atât de speriat este omul de diversitate, deși afirmă mereu contrariul, încât cei "altfel", cei care nu se comportă conform normelor sociale nescrise reprezintă o sursă inepuizabilă pentru a ne răsfrânge propriile temeri și angoase asupra lor.
Când până și Tate, care ajunge în cele din urmă să fie iubitul ei, o abandonează, Kya se simte deznădăjduită.
Ultima fărâmă de încredere în oameni s-a spulberat odată cu plecarea persoanei iubite. Tânără are impresia că ceva în persoana ei este greșit, că are în ea ceva ce-i determină pe ceilalți să o părăsească. Trăind de prea multe ori pe propria piele nestatornicia oamenilor, Kya devine mult mai apropiată de natură, care în ochii ei reprezintă un reper cert, cu un curs prestabilit ce nu poate fi influențat de nimeni și de nimic.
Chase, un tânăr cunoscut și iubit de toată lumea, intră în viața Kyei, mânat de curiozitate. Protagonista își permite o ultimă șansă în ceea ce privește relațiile cu semenii ei, șansă pe care o va regreta amarnic peste ani.
Peste câțiva ani de la finalul legăturii lor, Chase este găsit mort într-o împrejurare incertă, iar Kya este principala suspectă. Oare a comis sau nu fata mlaștinii crima ce a șocat un ținut întreg?
Romanul Deliei Owens este o carte de o actualitate acută prin tema centrală abordată. Dar, mai presus de un roman a cărui protagonistă poate reprezenta cu ușurință toți oamenii marginalizați din cauza unicității lor, eu cred că "Acolo unde cântă racii" este un sublim elogiu adus naturii.
Natura este mama Kyei. Hrănindu-și copilul cu roadele pământului, protejând-o de prezența uneori nedorită a celor din jur cu tufișurile ei dese, în care te poți pierde ușor, natura este unicul părinte, prieten statornic și tămăduitor al fetei.
Unica menire a naturii este aceea de a ne dărui mereu și mereu din minunatele ei daruri. Însă omul, veșnic egoist, pângărește darurile naturii și ia asupra sa mai mult decât are nevoie.
"Acolo unde cântă racii" este un roman care, la finalul lecturii, îți va lăsa un gust dulce-amărui. Oamenii trebuie acceptați și iubiți așa cum sunt, nu prin prisma unor prejudecăți învechite, ce nu au mai reușit să țină pasul cu progresul umanității.
Comentarii
Trimiteți un comentariu