"Viață după viață" de Kate Atkinson (recenzie)

Uneori ne simțim binecuvântați, observând greutățile vieții și lumea în care trăim, că avem o singură existență.
Dar oare cum este să trăiești cu sentimentul că viața ta este doar o relatare a ceva ce se repetă la infinit? Că indiferent ce ai face, nu poți trăi clipa prezentă din cauză că viitorul ți se conturează mult prea clar in minte? Te vezi în situația de a simula surprinderea în fața a ceea ce alții numesc necunoscut, dar care pentru tine este o vagă amintire, dintr-un alt trecut, dintr-o altă existență.
Ursula Tood, protagonista romanului de față, simte că viața ei nu e altceva decât un scenariu regizat la nesfârșit, în speranța găsirii celei mai bune versiuni. Existența ei este un lung șir de evenimente ce în roman sunt reluate și prelucrate de autoare de nenumărate ori.

Viața Ursulei are o temelie, ca mai apoi un fapt mărunt să ducă la mai multe interpretări ale destinului ei. Prin acest aspect Atkinson a vrut să evidențieze faptul că destinul nostru este influențat de deciziile noastre. O problemă are mereu mai multe soluții, cea pe care o alegem având puterea de a ne schimba radical întreaga existență.
Din cauza grabei care se pare că a cuprins lumea în care trăim, ne pripim și luăm adesea decizii greșite. Aceste alegeri, aparent inofensive, se pot perpetua în timp și pot duce, printr-o serie de alte fapte, la adevărate dezastre în viața noastră.
Senzația de déja-vu pe care Ursula o simte pe tot parcursul cărții, indiferent de versiunea vieții ei care apare prezentată în acel moment în roman, poate fi explicată într-un mod simplu ca fiind senzația de neînlăturat pe care o simți atunci când știi cu o certitudine de nezdruncinat că nu ai făcut un anumit lucru, dar care îți este familiar de altcândva. Acest altcândva, în acest context, este un termen foarte greu de definit. Când? Într-o altă viață? Într-o altă lume? În alt timp?
O viață retrăită la infinit- iată o sintagmă foarte potrivită pentru a surprinde esența acestui roman.
Punctul culminant al cărții nu este redat de un anumit moment al cărții, ci de clipa în care cititorul se întreabă: dar oare care versiune a Ursulei e cea reală? Cea în care își găsește sfârșitul într-un bombardament în timpul războiului? Cea în care moare din cauza vârstei înaintate? Sau cea în care decesul îi survine în urma violenței domestice la care a fost supusă de către soțul ei? Poate că nu există o singură variantă a existenței noastre, ci milioane, în funcție de deciziile luate în momentele de cotitură ale vieții. 

Fiecare versiune a vieții Ursulei se încheie cu moartea acesteia. Apoi, totul se reia până la punctul inițial, nașterea, iar viața protagonistei este redată prin prisma altor decizii luate, ce vor reprezenta începutul unui nou destin. Însă trecutul este pregnant: alegerile din viața anterioară se transformă într-o senzație de déja-vu în existența actuală.
"Viață după viață" este un roman care, citit cu mare atenție și înțeles așa cum se cuvine, îmbogățește cititorul cu o mulțime de idei referitoare la destin, la semnificația deciziilor pe care le luăm mereu și la importanța celor mai mărunte aspecte ale vieții.