"Valea pasiunilor" de Lidia Jorge (recenzie)

Dacă cineva mi-ar cere să descriu romanul Lidiei Jorge folosind un singur cuvânt, probabil că "melancolie" ar fi termenul pe care l-aș alege.

Din paginile acestei cărți răzbate un puternic sentiment de dor, ce este închinat unui trecut glorios, ce pare că nu mai are un ecou în prezent, dar și unor amintiri imaginare, ce nu au avut loc niciodată. 

Fata lui Walter Diaz știe, întreaga ei familie cunoaște adevărul. Maria Ema, mama fetei, soția lui Custodio Diaz, amanta lui Walter Diaz, duce o viață dublă, măcinată de cele două trăiri care-i definesc existența: iubirea pentru bărbatul necinstit, care i-a pătat onoarea și datoria față de fratele acestuia, care i-a redat, prin căsătorie, imaginea de femeie cinstită. 

Walter Diaz este fiul rătăcitor al familiei. Ducând o viață de desfrâu, tânărul o necinstește pe Maria Ema. Pentru a spăla rușinea adusă asupra familiei sale de către mezinul său, Fernando Diaz îi cere lui Custodio să se căsătorească cu tânăra și să recunoască copilul din pântecele acestuia ca fiind al lui. În ciuda recunoașterii legale a fetiței, Custodio nu va reuși niciodată să reprezinte figura paternă din viața acesteia.

Walter revine în viața familiei sale de două ori... și tulbură universul bine structurat pe care aceștia l-au consolidat în absența sa.

Protagonista cărții, fiica lui Walter și a Mariei Ema, nu are o identitate proprie, ci este prezentată cititorilor prin prisma relației de scurtă durată cu tatăl ei. Atât de insignifiantă se consideră fata lui Walter Diaz, încât decide să-și rezume existența la cele două întâlniri cu tatăl ei, care-i vor determina întreaga viață. 

Copila, devenind la târziu, la fel ca Walter, un adult problematic, simte lipsa unei figuri paterne în viața ei, așa că decide să compenseze acest neajuns prin amintiri, care nu sunt reale și care au la bază doar mărturiile celor ce l-au cunoscut pe tatăl ei.

Francisco Diaz, tatăl celor doi frați, este un fermier respectat în mica comunitate în care trăiește. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, lumea cunoaște treptat, o evoluție socio-industrială care-și va lasa amprenta asupra tuturor, indiferent de aparență.

Francisco nu poate să înțeleagă de ce băieții lui părăsesc, rând pe rând, ferma, pentru a începe o nouă viață în America. Unicul copil care rămâne acasă este Custodio.

Pentru bătrân, bogăția nu valorează nimic în fața valorilor străvechi, cum ar fi iubirea pentru patrie și respectul acordat familiei. Mai presus de bunăstarea personală, în lumea patriarhală pe care Francisco a clădit-o în jurul său se află dorința de a contribui, la rândul tău, la moștenirea pe care străbunii au agonisit-o cu greutate.

Absența unui părinte în viața copilului său îi poate marca acestuia întreaga existență. Lidia Jorge evocă în "Valea pasiunilor" valori morale care în societatea actuală nu-și mai găsesc locul, precum patriotismul, respectul acordat celor în vârstă și iubirea pentru familie.