"Ursul și privighetoarea" de Katherine Arden (recenzie)

Ce poate fi mai frumos decât un basm care-ți dă sentimentul bucuriei atunci când realizezi că indiferent de cât de multe obstacole va întâlni în cale, binele va triumfa, în cele din urmă, în fața răului?
"Ursul și privighetoarea" este basmul Vasilisei, o tânără rusoaică care luptă cu înverșunare împotriva normelor sociale, într-o epocă în care destinul femeilor era determinat de nevoile bărbaților.
Copilăria Vasilisei este țesută cu minunatele basme rusești spuse seara, la gura sobei, de către doica sa, Dunia. Cum ar putea un copil crescut în lumea poveștilor nemuritoare să conteste adevărul ascuns în acestea? Lumea basmului se îmbină și se dezbină de universul fetei în funcție de nevoile și credințele acesteia.

Spirit sălbatic, devotată naturii și credințelor populare, protagonista refuză cu înverșunare căsătoria cu un nobil de la țară. Vasilisa consideră mariajul drept o "colivie" care-i va limita orizonturile culturale și sociale.
În lupta ei pentru a câștiga independența care îi este refuzată din simplul motiv că este fată, Vasilisa va fi însoțită de ființe desprinse din basme, dar cât se poate de reale.
Însă care este imboldul fetei? Simpla dorință de a decide ceea ce poate gândi, fără nicio limitare impusă de societate, biserică sau familie. Vasilisa își dorește să fie definită ca persoană prin prisma propriilor realizări, nu prin faptele unui bărbat. Să nu fie considerată un obiect, folosit în funcție de nevoile familiei.
Curajul și tăria fetei sunt asociate de către mica comunitate în care trăiește cu nebunia. De ce ai vrea să schimbi ceva ce nu a fost niciodată contestat?
Mai presus de un basm care captivează cititorul de la prima până la ultima pagină, "Ursul și privighetoarea" prezintă îndrăzneala unei fete de a-și impune prezența într-o societate patriarhală.