"Suntem dezrădăcinate" de Malala Yousafzai (recenzie)

Malala este cea mai tânără câștigătoare a premiului Nobel pentru pace și simbolul protestului pașnic. Lupta neîncetată a tinerei pentru a asigura dreptul la educație și fetelor din țări sărace își are originea în ziua de 9 octombrie 2012, zi în care talibanii, deranjați de popularitatea pe care Malala o cunoștea în rândul activiștilor pentru educație, au împușcat-o pe aceasta în timp ce se îndrepta spre școală.
Când au pus stăpânire pe valea Swat, talibanii au afirmat că a te bucura este un păcat și că femeile nu au dreptul la educație, unica lor menire pe lume fiind aceea de a îngriji gospodăria și familia.
Malala, susținută de tatăl ei, contestă principiile talibanilor prin acțiuni curajoase, precum un blog în cadrul căruia dezvăluie întregii lumi aberațiile pe care se presupune că ar trebui să le respecte sau refuzul categoric de a renunța la școală.
Aceste împotriviri fățișe în fața asupritorilor văii Swat aproape că i-au adus moartea. 
Nimeni nu se aștepta ca Malala să supraviețuiască, însă aceasta a făcut-o și în loc să transforme experiența traumatizantă într-un motiv de tristețe, Malala și-a adunat curajul pentru a vorbi în fața marilor lideri ai lumii, prezentându-le acestora suferințele prin care a trecut din cauza tiraniei. 

În "Suntem dezrădăcinate", Malala Yousafzai adună poveștile unor fete și femei curajoase, ce au trăit experiențe de viață foarte dure, de neimaginat.
În timp ce pentru unii pacea este un lucru cert, asupra căruia nu zăbovesc prea mult cu gândul, pentru oamenii care locuiesc în țări zdruncinate de războaiele civile pacea este un vis frumos, imposibil de atins.
O mulțime de oameni își părăsesc țara de origine din cauza terorii, a fricii sau a foametei. Acești indivizi dezrădăcinați trebuie să se adapteze la condițiile precare de trai din taberele pentru refugiați. Doar cei mai norocoși primesc azil politic în diverse țări. Și, din păcate, indiferent de câte eforturi vor depune, aceștia, în ochii unora, vor rămâne mereu refugiați, nu cetățeni ai noii patrii.
Eroinele Malalei, care-și exprimă povestea în cartea de față sunt fete simple, care-și doresc cu toată puterea un viitor mai bun și care cred că la baza păcii mondiale trebuie să se afle educația.
Malala, prin fiecare roman publicat și fiecare discurs ținut evidențiază cât de importantă este educația pentru a scăpa de amenințarea neștiinței, care poate duce la probleme de ordin mondial.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Băieții din strada Pál" de Molnar Férenc (recenzie)

,,Minunata lume nouă” de Aldous Huxley (recenzie)

,,Trei dinți din față" de Marin Sorescu (recenzie)