"Invitația la vals" de Mihail Drumeș (recenzie)

Ce poate fi mai dureros decât o carte care-ți prezintă într-un mod meticulos efectele devastatoare pe care le poate avea iubirea asupra destinului unui om?
Tudor Petrican și Mihaela Deleanu sunt protagoniștii unei povești de iubire sfâșietoare prin frumusețea și finalul ei tragic.

Lăsându-se orbit de orgoliu și de prejudecăți, Tudor va distruge pentru totdeauna șansa la o viață fericită alături de Mihaela, prin vorbele sale necugetate, al căror rost este doar acela de a-i alina părerea mult prea bună pe care o are despre sine.
Tudor Petrican m-a făcut să înțeleg că un om poate ține atât de mult la principiile pe care și le-a impus încât să-și refuze fericirea. Iar Mihaela Deleanu arată că o femeie nu ar trebui niciodată să-i arate unui bărbat cât de mult il iubește, prin această "rezervă" fiind pregătită, măcar de fațadă, în fața unei eventuale despărțiri.

Începutul idilic al iubirii lor, intensitatea târzie a sentimentelor ce-i mistuie pe cei doi dar și finalul lor tragic, toate aceste elemente ale poveștii dintre Mihaela și Tudor se pot asocia unui vals: un dans ce începe încet, timid, dar care apoi îi amețește pe cei doi parteneri, până la finalul inevitabil.
"Invitația la vals" este cel mai frumos roman de dragoste citit de mine. În fața iubirii, și soarele va mai răsări odată.