"În Brooklyn crește un copac" de Betty Smith

 
Betty Smith alege să se exprime metaforic afirmând faptul că în Brooklyn crește un copac. De fapt, în Brooklyn se formează un caracter, se maturizează o fetiță, Francie Nolan, care crede în puterea de netăgăduit a cuvintelor.
Plasând acțiunea romanului la începutul secolului trecut, într-un cartier ce nu avea să cunoască modernizarea pentru mai multe decenii, autoarea îmbină armonios ficțiunea cu realitatea propriei vieți pentru a scrie o operă ce mai târziu avea să fie cunoscută sub sintagma de "clasic al literaturii universale".
Totul începe cu povestea de iubire dintre Johny Nolan și Kate Rommely, doi tineri pe atât de nepotriviți unul pentru celălat, pe atât de fericiți și încrezători în lunga căsnicie ce li se arată-n față.
Însă sărăcia învinge în cele din urmă frumusețea iubirii. Francie și Neeley apar în componența familiei Nolan și le amintesc celor doi soți că viața nu trebuie să fie ghidată doar de voia sentimentelor, ci și de simțul practic, de dorința, dar mai ales de necesitatea unui trai mai bun.
Pe parcursul acțiunii se observă maturizarea lui Francie, ceea ce dă romanului caracterul unui bildungsroman.

În ciuda mediului slab dezvoltat în care a fost crescută, tânăra se bucură de o mulțime de calități, printre acestea numărându-se și dragostea aproape sacră pentru cărți.
Încă din copilărie, Francie descoperă un loc magic, în care va petrece clipe prețioase: biblioteca cartierului, care, în ciuda dimensiunilor ei reduse, are pentru cititori o mulțime de cărți captivante și interesante.
Modul în care protagonista dorește să-și însușească cunoștințele de care simte ea că va avea nevoie în viață este înduioșător: Francie decide să citească în fiecare zi câte un roman, în ordinea alfabetică a cărților de care biblioteca dispunea. În fiecare sâmbătă, copila citește două cărți, una dintre ele fiind o recomandare a bibliotecarei.
Copilăria celor doi Nolan este specifică acelei epoci, grijile și problemele aduse de lipsa banilor maturizându-i mult prea repede. Fracie și Neeley erau descurcăreți, fiind mereu în căutarea unei noi surse de venit, care să le îmbogățească proviziile de alimente, care erau mereu insuficiente.
Johny Nolan suferă o schimbare treptată, dar semnificativă în ochii fiicei sale: Francie își dă seama că în spatele firii vesele a tatălui ei și a optimismului acestuia se află un om dependent de alcool, viciu ce-i va aduce, în cele din urmă, moartea. 

În urma decesului soțului ei, Katie trebuie să ia niște decizii foarte curajoase și riscante, având în vedere venirea pe lume a celui de-al treilea copil, micuța Laurie.
Francie se maturizează și începe să joace un rol foarte important în gospodăria familiei. Domnișoara Nolan va fi obligată să renunțe la continuarea studiilor, dedicându-și tot timpul muncii. Dar destinul îi surâde protagonistei, aceasta descoperind faptul că poate participa la câteva cursuri din cadrul facultății fără a prezenta un act conform căruia ar fi studiat la liceu. Acestă oportunitate îi priește lui Francie, aceasta studiind intens și simțind primii fiori ai dragostei într-o relație ce pare că nu va avea viitor.
Opusul primelor sentimente de dragoste, dezamăgirea în iubire, își face loc în inima protagonistei atunci când aceasta îl cunoaște pe Lee, un soldat care aparent se joacă cu sentimentele ei.
Finalul romanului îl constituie decizia lui Katie de a-și reface viața alături de polițistul McShane, un om de onoare, foarte apreciat în comunitatea în care trăia.
Francie reușește, în cele din urmă, să se înscrie la facultate fără a absolvi liceul. Vizitând pentru ultima dată cartierul copilăriei sale, protagonista observă o fetiță care-i seamănă atât ca fizic, cât și ca obiceiuri, deoarece această micuță necunoscută citea pe pervarzul ferestrei. Adresându-se fetiței utilizând un nume greșit și spunându-i "La revedere, Francie", protagonista nu-și ia rămas bun de la acea copilă, ci de la propriul sine. Francie este conștientă că anii studenției o vor schimba irevocabil și pentru totdeauna, ea nemaiputând fi niciodată tânăra inocentă care devora carte după carte în cartierul Brooklyn. 

Alte personaje cu un rol nesemnificativ în roman, precum surorile lui Kate, Sissy și Evie, vânzătorii de la tarabele din cartier și mulți alții colorează acțiunea cărții.
"În Brookyn crește un copac" este mai presus de un clasic al literaturii universale, este o adevărată lecție de viață, care-și propune să demonstreze mai presus de orice că indiferent de mediul din care provii, poți reuși tot ceea ce-ți dorești în viață.
Recomand acest roman tuturor cititorilor care-și doresc să surprindă în paginile unei cărți trecerea de la copilărie la maturitate a unui personaj literar.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Băieții din strada Pál" de Molnar Férenc (recenzie)

"Vincent și Theo" de Deborah Heiligman (recenzie)

,,Trei dinți din față" de Marin Sorescu (recenzie)