"Fahrenheit 451" de Ray Bradbury (recenzie)

Această carte poate reprezenta, în același timp, cel mai mare coșmar al unui iubitor de cărți, dar și o analiză foarte realistă a viitorului speciei umane. 
Tehnologia devine indispensabilă pentru oameni și pare că acaparează orice formă de exprimare a creativității, inclusiv literatura.
În universul lui Bradbury, personajele nu mai prezintă niciun interes față de cărți, ecranele gândind și decizând în locul lor.
În această lume, în care cărțile sunt aflate sub semnul cenzurii și sunt arse, Guy Montag învăță să privească în jur și să observe frumusețea lucrurilor mărunte de la Clarisse, vecina lui în vârstă de 17 ani, care moare brusc din cauză că nu se poate adapta lumii computerizate în care trăiește. 
Guy este pompier, însă în viitor acest cuvânt va avea o altă semnificație față de cea cunoscută în zilele noastre: pompierii nu vor mai veni în întâmpinarea focului, stingându-l, ci îl vor produce, pentru a arde cărțile, considerate adevărați dușmani ai bucuriei umane.
În cărți se găsesc atâtea informații contradictorii, oameni plăsmuiți de imaginația unor persoane ce preferă ficțiunea în detrimentul realității.
Lectura te face să gândești, iar gândurile neînțelese aduc cu sine tristețe și nefericire. Toate aceste idei i-au fost prezentate lui Montag ca fiind reale și ireversibile, însă el se îndoiește de ele și simte o atracție ciudată și inexplicabilă spre cărți.
Punându-și propria viață și pe cea a soției sale, Mildred, în pericol, Montag ascunde în casa lor romane, salvate din diverse incendii la care a fost martor și părtaș. 
Focul va mistui și casa protagonistului, după ce acesta, mânat de nesiguranță și frică în fața necunoscutului, îi va dezvălui soției sale unde sunt ascunse cărțile. Speriată, aceasta își va denunța propriul soț.
Faber, un fost profesor universitar, este cel ce-l ajută pe Guy să-și părăsească vechile idei și să îmbrățișeze o doctrină bazată pe încrederea în înțelepciunea regăsită în cărți. 
Liber, eliberat de povara secretelor și de greul meseriei sale, protagonistul va porni într-o călătorie a regăsirii unui sine niciodată avut, dar mereu dorit. Fostul pompier se va alătura unui grup răzleț de cunoscători ai vechilor științe. 
Deși războiul a izbucnit, această comunitate decide ca în viiror să dăruiască întregii omeniri cunoștințele lor, pentru a putea clădi o lume nouă, care să aibă ca fundament cunoașterea. 
Societatea umană prezentată în această carte este una coruptă și ușor manipulabilă din cauza lipsei gândirii logice și a raționamentelor în rândul populației. 
Prin interzicerea cărților s-a dorit de fapt o uitare a vechilor valori și principii morale, cuprinse de-a lungul miliardelor de cărți scrise vreodată. Lipsa cărților a făcut ca televizorul, calculatorul și telefonul să fie singurele mijloace de informare și comunicare interumană.
Relațiile sociale sunt puse sub semnul falsității și al ipocriziei, oamenii vorbind mult, însă niciodată despre lucruri importante.
Clarisse este dovada vie a faptului că oamenii cu adevărat inteligenți, care privesc viața cu resurse nelimitate de curiozitate și energie nu vor dispărea niciodată, indiferent cât de mult s-ar dori acest lucru.
Acest roman este o lectură pe care, în opinia mea, oricine, indiferent dacă este cititor înrăit sau nu, ar trebui să și-o însușească. "Fahrenheit 451" prezintă foarte realist o posibilă interpretare a viitorului apropiat, un viitor dominat de neștiință și de manipularea în masă. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Băieții din strada Pál" de Molnar Férenc (recenzie)

,,Minunata lume nouă” de Aldous Huxley (recenzie)

,,Trei dinți din față" de Marin Sorescu (recenzie)