Ziua europeană a limbilor străine

Cu ocazia celebrării zilei europene a limbilor străine, care a avut loc în data de 26 septembrie, am fost invitată să particip în cadrul proiectului "Osez le français!" de către doamna profesor Ramona Astalâș, de la Colegiul Național "Mihai Eminescu" din Baia Mare. Provocarea doamnei profesoare, a fost, ca de obicei, pe placul meu: aceea de a promova printr-o postare pe blog o serie de cărți scrise într-o limbă străină. 

I. Literatura engleză- patriotism și dreptate

   Citind de-a lungul anilor o mulțime de romane scrise de autori englezi, am observat un detaliu repetitiv, care răzbate din paginile fiecărei cărți: dragostea pentru țara-mamă și setea acută de dreptate și onestitate, două componente ce caracterizează cu succes poporul englez. 

    Englezii au dăruit literaturii universale scriitori de renume, precum J. Austen, surorile Brönte ( Anne, Charlotte și Emily), Ch. Dickens, W. Shakespeare, T. Hardy, O. Wilde, J.R.R. Tolkien, D. Defoe și mulți alții. Țin să-i menționez pe următorii autori englezi contemporani: J.K.Rowling și Jojo Moyes.

J.R.R. Tolkien

    Despre opera lui J.R.R. Tolkien nu pot să vorbesc decât la superlativ. Mi se pare incredibil cum autorul a reușit să creeze un întreg univers, o limbă și un alfabet al elfilor, o hartă detaliată a Pământului-de-Mijloc, locul unde se derulează acțiunea cărților. Acest univers, redat în cele mai mărunte detalii, reprezintă fascinația a milioane de cititori de pe întreg cuprinsul globului.

     "Hobittul", urmat de trilogia "Stăpânul inelelor" prezintă aventurile unor ființe fantastice într-o lume marcată de dominația maleficului. Opera lui Tolkien mă duce cu gândul la un basm, unde forțele binelui, după o luptă ce pare a fi neîncetată, înving reprezentanții răului. 

        Subiectul acestor cărți este foarte bine cunoscut, acestea stând și la baza unor filme laureate cu distinse premii cinematografice.

         De ce îl recomand eu oricui pe Tolkien spre lectură? În ciuda vastității cărților sale și a greutății cu care acestea se parcurg, la finalul lecturii cititorul va rămâne cu o mulțime de lecții de viață, printre care se numără și importanța unui prieten bun și statornic, care să fie alături de tine indiferent de situația dată. 

         

   Jojo Moyes

       Jojo Moyes este o scriitoare controversată, a cărei opere reprezintă centrul unor adevărate polemici. Eu una, deși recunosc frivolitatea enervantă a eroinelor și poate uneori drama romantică din cărțile lui Moyes, m-am bucurat de lectura fiecărui roman al acesteia. Câteva titluri ale autoarei pe care vi le recomand călduros (mai ales împătimiților genului romance) sunt: "Fata care eram cândva", "Înainte să te cunosc" și "Ultima scrisoare de dragoste".

Ch. Brönte 

    Despre celebrul roman al scriitoarei Ch. Brönte am scris cu ceva timp în urmă o recenzie dragă mie pe blog, pe care o inserez și în acest articol. 

    Surorile Brönte sunt reprezentante de seamă ale romantismului englezesc. În operele lor, cititorul este plimbat de către personaje în Anglia rurală, un loc în care clasele sociale și bunul simț reprezentau principalul subiect de conversație. 

      "Surorile Brönte(Charlotte,Anne și Emily) s-au făcut remarcate mulțumită talentului lor scriitoricesc, care s-a materializat în romane de dragoste ce redau cu acuratețe viața nobiliară engleză la începutul secolului al XIX-lea, existență marcată de puternica influență a bisericii și a normelor sociale.

Cea mai cunoscută operă scrisă de Ch. Brönte este romanul "Jane Eyre".
Una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din literatura universală este, în opinia mea, cea dintre Jane Eyre și Edward Rochester.
Recitind acest roman pentru a treia sau a patra oară, mi-am dat seama că frumusețea acestuia nu constă în amploarea faptelor, ci în minuțiozitate detaliilor, în descrierea amănunțită a trăirilor interioare ale personajelor.
Jane e o ființă cum nu se poate mai atipică: punând principiile morale mai presus decât propria fericire, protagonista dă dovadă de un caracter foarte aprig și cinstit, rezultatul unei educații foarte severe, bazată pe frica de divinitate și pe onestie.
Edward este reprezentarea gentilomului din Anglia victoriană: cu maniere desăvârșite, un fizic nu prea plăcut, însă fermecător prin prisma inteligenței și a charismei înnăscute.
Povestea dintre cei doi are darul de a emoționa profund cititorul și de a-l face pe acesta să-și pună o serie de întrebări, referitoare la dragoste, viață și chiar și la religie(și influența acesteia în viața omului).
Faptul că soarta îi desparte pe Jane si Rochester într-un mod nemilos face revederea dintre ei mult mai dulce, astfel că sentimentele celor doi sunt mult mai puternice și mult mai statornice.
Am apreciat felul chibzuit în care Jane lua orice decizie, trecând-o prin diferite filtre: cel al simțirii, urmat îndeaproape de cel al rațiunii și de cel al logicii.
Alegerea lui Jane, care a constituit și finalul romanului, a fost pe placul meu deoarece consider că fericirea este mult mai importantă decât o conștiință curată.
O să apreciez mereu această carte datorită emoțiilor intense ce se desprind din fiecare filă a romanului, dar nu în ultimul rând datorită moralei ce se desprinde în urma lecturii: dragostea adevărată învinge orice obstacol."

II. Literatura suedeză 

     Trebuie să recunosc, pentru mine literatura suedeză poartă un singur nume și acela este Fredrik Backman. 

       Backman este unul dintre scriitorii mei preferați, iar pentru articolul de față am decis să public recenzia celui mai nou roman al acestuia, tradus la noi anul acesta, "Oameni anxioși". De asemenea, pe blog am postat și recenzia romanului "Un bărbat pe nume Ove". 

"OAMENI ANXIOȘI" de F. Backman (recenzie)

"Anxietatea este un aspect mult prea
relevant, din păcate, al societății în care trăim.
Teama ne este mult prea adesea cea mai bună prietenă, care ne însoțește peste tot, neîncetat.
Ne este frică. Să-i pierdem pe cei dragi. Să ne cerem iertare. Să recunoaștem că am greșit. Să fim noi înșine.
Câștigând din nou admirația și iubirea cititorilor săi prin intermediul romanului "Oameni anxioși", F. Backman prezintă o nouă poveste despre familie, empatie și curaj.
Ce ar putea merge rău la o vizionare de apartament? Aparent nimic, însă neprevăzutul are mereu darul de a fi spectaculos și de neuitat. Un jefuitor de bănci fuge de la locul faptei. Fiindcă poliția îl urmărește, acesta se baricadează în apartamentul scos la vânzare și îi ia drept ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători: un cuplu de pensionari, unul de lesbiene, o bătrânică, o femeie de succes în lumea finanțelor și un sabotator deghizat în iepure.
Când, în cele din urmă, jefuitorul eliberează ostaticii, oamenii legii au parte de un șoc, dar și de cel mai spectaculos caz al carierei lor: infractorul a dispărut, apartamentul este gol. Unde se află acesta?

Empatia este o abilitate a cărei valoare nu poate fi redată în cuvinte, dar care este indispensabilă pentru a putea avea o viață socială echilibrată și sănătoasă. Trebuie să putem să înțelegem suferința celor din jur, trebuie să le fim acestora de ajutor pentru ca și ei, la rândul lor, să fie alături de noi. Indiferent dacă ne place sau nu, depindem unul de celălalt. Avem nevoie în viața noastră de cei din jur pentru a simți că aparținem unui grup, că suntem iubiți și apreciați.
Când ostaticii și jefuitorul încep, încet, dar cu mult curaj, să-și dezvăluie problemele personale și anxietățile, are loc o schimbare bună în rândurile lor. Cei implicați își dau seama că societatea zilelor noastre încurajează mult prea mult credința în prejudecăți, care cel mai adesea înșală.
Nu-i judeca pe ceilalți. Ascultă-le povestea și vei fi surprins de ceea ce un om poate ascunde în spatele unui zâmbet mult prea bine exersat. Până la urmă, ne asemănăm într-o mulțime de privințe. Suntem anxioși. Și ne temem."

Transcriu aici și un mic fragment din recenzia cărții "Un bărbat pe nume Ove", pentru a vă stârni interesul și pentru a vă determina să citiți întreaga mea părere asupra acestui roman:

"Abordând teme precum sexualitatea, solitudinea și iubirea adevărată, acest romanul de față se face remarcat grație protagonistului, Ove.

În vârstă de 59 de ani, veșnic ursuz și mereu pus pe ceartă, Ove se dezvăluie treptat cititorului pe parcursul cărții cu toate calitățile și defectele sale.
Sub aparenta mască de răutate și nepăsare, Ove este de fapt un om bun. Iubindu-și soția infirmă, rutina, mașina Saab și, în cele din urmă, familia ciudată care s-a mutat în casa de alături, Ove dă dovadă de devotament și înțelegere.
Devotament față de Sonja, soția sa, ce a rămas infirmă în urma unui accident. Refuzând să o părăsească la greu, protagonistul dezvăluie ce înseamnă iubirea adevărată: dăruire totală, indiferent de împrejurări.
Înțelegere față de persoanele noi care apar în viața lui, fiecare mai diferită decât cealaltă.
Prin intermediul personajului său, Backman oferă cititorului o adevărată lecție: bunătatea se regăsește adesea la cele mai neașteptate persoane." 

III. Literatura franceză 

Literatura franceză, deși nu se numără printre preferințele mele, este totuși apreciată în lumea întreagă grație rafinamentului și eleganței de care dau parte scriitorii Franței în operele lor.

Vi-o recomand călduros pe Agnes Martin Lugand, psiholog de meserie. Cred eu că pregătirea ei profesională a determinat într-o măsură foarte mare construcția personajelor sale, care sunt foarte veridice.

(sursă photo: elefant.ro)

"Încă mai aud muzica noastră în gând" este romanul meu preferat scris de Lugand. 

Câteva motive pentru a citi această carte:

- relația dintre cei doi protagoniști, Yanis și Véra este o relație atipică pentru vremurile în care trăim: cei doi se iubesc sincer și cu adevărat și vor găsi o soluție pentru toate situațiile neplăcute, împreună. 

-în acest roman am întâlnit unul dintre cele mai complexe personaje literare din toate lecturile mele: Tristan. Deși, în cele din urmă, se dovedește că el este cauza principală a problemelor din relația celor două personaje principale, eu tot oarbă am rămas în privința lui, atribuindu-i merite și compătimindu-l. Un adevărat manipulator, Tristan a reușit să se joace cu mintea mea pe tot parcursul lecturii. Poate că charmul, delicatețea și eleganța lui bine calculată au contribuit la neputința mea de a-l urî.

(sursă foto: elefant.ro)

Un alt roman al îndrăgitei Agnes Martin-Lugand este "Oamenii fericiți citesc și beau cafea". Pe lângă faptul că rezonez în totalitate cu titlul, am apreciat și mesajele ce răzbat din paginile romanului:

-pentru a ne regăsi demnitatea și dorința de a ne bucura de plăcerile vieții, este necesară cel mai adesea o schimbare drastică în modul nostru de viață 

-iubirea apare în cele mai neașteptate momente și ne este oferită de cele mai neașteptate persoane 

IV. Avantajele cărților bilingve

Țin să apreciez că în această secțiune voi vorbi strict despre cărțile publicate atât în franceză, cât și în traducerea lor în română. 

Nu cred că mai este necesar să evidențiez faptul că lectura bilingvă aduce cu sine numai beneficii. Câteva dintre cele mai pregnante avantaje ale acestui mod de lectură sunt:

1. Însușirea unor noi cuvinte. Citind în franceză, ajutându-mă de traducerea de română, am învățat o mulțime de cuvinte noi, pe care am avut ocazia să le folosesc în diverse ocazii.

2. Citind în franceză-română, am observat cu ușurință care sunt diferențele între locul cuvintelor în propoziție, gramatica uneori asemănătoare a celor două limbi.

3. Am descoperit o mulțime de autori noi, pe care cu siguranță nu i-aș fi remarcat în amalganul de scriitori contemporani.

Cititorilor francofoni le recomand cu drag cărțile bilingve publicate la editura Booklet fiction.

Și, pentru că eu prin ziua europeană a limbilor străine înțeleg diversitate culturală, vi-o recomand pe Camille Bordas, o autoare de origine franceză, care publică atât în franceză, cât și în engleză. 

În acest articol voi scrie o parte a recenziei mele privitoare la primul roman scris în engleză al lui Bordas, "Cum să te comporți într-o familie mare".

"Empatia reprezintă o calitate mult prea puțin apreciată în zilele noastre. Preferăm inteligența, rafinamentul, bunul-gust și le considerăm indispensabile în imaginea pe care ne-am format-o cu gândul la omul desăvârșit. Empatia și iubirea pentru cei din jur sunt luate în derâdere și considerate adesea slăbiciuni ale caracterului uman.

Dorry, mezinul familiei Mazal este naratorul personaj al acestui roman, iar prin intermediul acestui personaj Camille Bordas reușește să evidențieze aspecte precum: relațiile între membrii unei familii monoparentale, prima prietenie adevărată și cum poate inteligența să afecteze relațiile inter-umane.
Deși te-ai fi așteptat ca abordarea lui Dorry să fie ludică, am rămas uimită de veridicitatea și maturitatea de care dă dovadă copilul atunci când prezintă viața cotidiană a familiei sale."

Vă invit de asemenea să-mi apreciați munca printr-un simplu like aici:

... și follow aici: