"Mințile lui Billy Milligan" de Daniel Keyes (recenzie)

Când încerci să tratezi afecțiuni mintale, toate prejudecățile trebuie lăsate la o parte. Prioritar este pacientul, care are dreptul și nevoia de a fi ajutat.
Billy Milligan este "prima persoană din istoria Statelor Unite declarată nevinovată pentru comiterea unor delicte majore pe motiv de incapacitate mintală datorită faptului că suferea de tulburare de personalitate multiplă.".
Pe parcursul acestui roman senzațional, autorul prezintă viața lui Milligan, informațiile obținându-le chiar de la cel vizat și de la persoanele ce au intrat în contact cu acesta.
Pentru a înțelege de ce nu a fost considerat vinovat de înfăptuirea celor trei abuzuri sexuale ce l-au adus în atenția presei, Milligan trebuie privit prin prisma bolii sale mintale.
Personalitate multiplă... adică un "eu" dispersat, mai multe personalități independente una față de cealaltă, având în comun doar corpul-gazdă.
Nu-mi vine în minte nimic altceva pentru a descrie această boală decât sintagma "să te spargi într-o mie de cioburi."
Psihologii, psihiatrii și cercetătorii care au avut ocazia să colaboreze cu indivizii care suferă de personalitate multiplă au ajuns la concluzia că această boală mintală este adesea consecința unei traume din copilărie. Mintea umană este un dispozitiv de apărare foarte ingenios care, în urma unui șoc, acționează pentru a diminua consecințele nefaste ale acestuia. În cazul unui număr foarte limitat de persoane, trauma a fost atât de mare încât, printr-un fenomen foarte vast, pe care cunoștințele mele limitate de psihologie nu-mi permit să-l explic, mintea se disociează într-o mulțime de noi personalități. Însă personalitatea de bază nu dispare definitiv, ci doar simte că nu mai are control asupra propriului trup și timp. Acest fenomen a fost denumit "timpul petrecut la suprafață", adică momentul în care fiecare personalitate are control asupra corpului gazdă și face ceea ce dorește prin intermediul acestuia.

Acestor personalități le ia ceva timp ca să-și dea seama de existența lor comună în același corp, iar oamenii ce suferă de această boală mintală sunt adesea diagnosticați greșit, știința nefiind încă pe deplin pregatită pentru această conștientizare a complexității minții umane. Să suferi de personalitate multiplă este mai mult decât a avea un caracter schimbător. E o viață cu mai multe existențe.
Billy Milligan. Un singur corp. 24 de personalități. Ceea ce mă șochează pe mine privitor la această boală este că acele personalități pot avea sex diferit, vârste diferite, ba chiar și naționalități diferite.
Arthur, un britanic de o inteligență sclipitoare și Raegen, iugoslavul agresiv sunt doar două dintre personalitățile lui Milligan. Oare aceste contraste arată vastitatea necunoscută a minții umane? Putem noi oare să fim ceea ce vrem, indiferent de ceea ce ar trebui să fim?
Personalitățile lui Billy Milligan preiau controlul corpului gazdă în conformitate cu situația în care acesta se află și de nevoile pe care acestea le pot satisface. Danny, un băiețel de nouă ani, dar și una dintre personalități, preia durerea. Allan, singura personalitate charismatică și înzestrată cu abilități sociale are rolul de a se asigura că "familia"(așa cum au ajuns să se numească cele 24 de personalități după ce au luat act unele de prezența celorlalte) va avea mereu un loc de muncă, care să le asigure existența, dar și că traiul lor comun nu va fi niciodată cunoscut. Aladana, o altă personalitate, este lesbiana ce comite violurile, din dorința de a se simți iubită.
Reagen și Arthur sunt cele două personalități dominante, care decid cine are dreptul să iasă la lumină, dar și cine este indezirabil, adică incapabil să aibă grijă de corpul gazdă.
După multă muncă alături de o echipă competentă de psihiatrii și psihologi, oameni deschiși la provocări, care acceptă acest diagnostic și care acționează în consecință, personalitățile lui Billy Milligan fuzionează într-o singură conștiință, într-un singur "eu", numit Profesorul.
Profesorul este cel ce-i va relata autorului misterul din mintea lui Billy Milligan.
"Mințile lui Billy Milligan" este o carte asupra căreia îmi găsesc cu greu cuvintele. Vastitatea minții umane și înțelegerea noastră limitată asupra acestui subiect sunt teme cărora, cu siguranță, cititorul acestui roman le va acorda mult mai multă importanță.
Dar oare un om care are o problemă mintală este pregătit să se integreze într-o societate în care simte că prezența lui nu este dorită?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Băieții din strada Pál" de Molnar Férenc (recenzie)

"Vincent și Theo" de Deborah Heiligman (recenzie)

,,Trei dinți din față" de Marin Sorescu (recenzie)