Jurnalul Reniei (recenzie)

Jurnalele ținute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, precum cele ale Annei Frank, Eva Heyman și Renia Spiegel, reprezintă locul din care milioane de cititori au luat act de atrocitățile din perioada Holocaustului. Din paginile acestor jurnalelor răzbate sinceritatea, iubirea pentru semeni dar și modul în care cele trei tinere evreice se raportau la războiul care, din păcate, în cele din urmă le va aduce moartea.
"Jurnalul Reniei" este cartea în care sunt expuse memoriile tinerei poloneze pe nume Renia Spiegel.
Deși acest jurnal nu are la fel de multe consemnări despre război precum "Jurnalul Annei Frank", totuși el este considerat de către foarte mulți istorici și cititori un document foarte prețios, care arată într-un mod foarte veridic toate suferințele la care au fost supuși evreii la finalul primei jumătăți a secolului trecut.

Întreaga adolescență a Reniei se află sub semnul terorii și al fricii față de un război care pentru foarte multă lume nu avea niciun sens, dar care se încăpățâna să continue la nesfârșit.
În ciuda lipsurilor cauzate de război, tânăra are parte de sentimente și trăiri tipice adolescenței, cel mai important pentru ea fiind iubirea.
Cel mai deosebit aspect la jurnalul Reniei este faptul că, printre rândurile acestuia, tânăra își exprimă gândurile prin scrierea unor poezii minunate. Citind creațiile micuței scriitoare, mi-am pus adesea întrebări dureroase precum: câți oameni talentați a ucis războiul? Câți oameni nevinovați? Poate dacă soarta ei ar fi fost alta, Renia și-ar fi îndeplinit toate țelurile: ar fi devenit soția lui Zygmund și o poetă recunoscută.
Jurnalul a reprezentat pentru Renia și un substitut pentru absența mamei sale, care se afla în acel moment la Varșovia, departe de cei dragi. Foarte multe familii au fost destrămate în timpul războiului. Părinții decideau să-și trimită copii la țară, unde ar fi fost parțial feriți de incendii, bombardamente și foamete.
Renia scria adesea în jurnal adresându-se mamei sale, ceea ce ne arată cât de mult îi lipsea aceasta. Tânără credea că mama ei ar fi înțeles-o cel mai bine în anumite momente de cumpănă din viața ei, precum atunci când se îndoia de iubirea pe care Zygmund i-o purta sau atunci când se certa cu cea mai bună prietenă a sa, Nora.
Zygmund a supraviețuit războiului și a purtat cu sine amintirea Reniei până în ultima clipă, dar și regretul de a eșua în încercarea lui disperată de a o salva. Deși a încercat să o scoată pe Renia din ghetoul în care se afla întreaga populație evreiască din oraș, acesta nu a reușit, tânăra fiind găsită în ascunzătoarea temporală și ucisă de către polițiștii din Gestapo.
Jurnalul Reniei a fost publicat de către sora ei mai mică, Ariana, după mulți ani de la încheierea războiului. Acest gest este deopotrivă curajos și dureros, Ariana declarând în diverse interviuri faptul că uneori o cuprinde vinovăția atunci când se gândește la moartea brutală și nedreaptă a surorii sale.
Acest jurnal completează cu succes o filă dintr-o perioadă foarte dureroasă a istoriei umanității. Oare cât rău poate provoca omul seamănului său?