,,Tess d'Urberville" de Thomas Hardy (recenzie)

Bazându-se pe fapte reale și prezentând iubirea în cele mai diverse ipostaze, Thomas Hardy conturează în ,,Tess d'Urberville" o frescă foarte fascinantă a societății și vieții englezești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, reușind să păstreze un echilibru foarte plăcut între acțiune, descriere și dialog, care face lectura acestui roman o experiență foarte agreabilă.
În centrul atenției cititorului autorul o plasează pe Tess, o tânără de o sensibilitate și o moralitate ieșite din comun. Acest simț acut al moralității nu o va lăsa pe protagonistă să se bucure cu adevărat de niciun moment fericit al existenței sale modeste.

Simțeam mereu, pe parcursul lecturii, un iz de tristețe veșnic prezent în comportamentul lui Tess. Aceasta, când avea toate motivele din lume pentru a fi fericită, acționa ca atare, cum societatea îi impunea tacit, însă în sufletul ei zbuciumat se găsea mereu o urmă de vinovăție, survenită din crezul conform căruia datorită greșelilor din trecut ea nu are dreptul la fericire. Tess nu face altceva decât ceea ce fac toate sufletele sensibile, chinuite chiar de propria lor slăbiciune: lasă într-o măsură mult prea mare trecutul să o definească.
Provenind dintr-o familie foarte săracă, având doi părinți neghiobi, dar cu pretenții burgheze, Tess ajunge să muncească în gospodăria unui gentleman cu care aparent ar avea un grad de rudenie, dat de numele de familie nobil pe care amândoi și l-au însușit.
Nimic bun nu rezultă din această ,,asociere": Tess, tânără și mult prea inocentă pentru a bănui adevărata natură a relațiilor dintre un bărbat și o femeie, rămâne însărcinată cu stăpânul ei și este obligată să poarte cu sine rușinea unui copil fără tată.

La scurt timp după nașterea sa, băiețelul protagonistei moare și, oricât de crud și de egoist ar părea, tânăra vede în acest eveniment o nouă șansă de a-și relua viața cu modestia atât de specifică ei.
Muncind la o lăptărie dintr-un comitat vecin Tess îl cunoaște pe Angel, cel ce va deveni scopul vieții ei, întruchiparea perfecțiunii pe pământ pentru această fată neexperimentată.
În ochii lui Tess, Angel Clare este un sfânt fără cusur, deși acesta (în opinia mea), greșește foarte mult în relația cu cea ce avea să-i devină soție.
Măgulită de atenția primită din partea tânărului cult, pe care doar o împrejurare aparte l-a adus în rândul lăptarilor, Tess acceptă în cele din urmă să fie tovarășa de viață a acestuia.

Fiind un suflet atât de bun și de sincer, atât de ancorat în tradiție și moralitate, Tess nu suportă că ar putea trăi în minciună alături de soțul ei și decide să-i spună acestuia adevărul despre primul bărbat din viața ei.
Nesuportând gândul că în tot timpul petrecut împreună și-a făcut o imagine greșită despre Tess, Clare o părăsește și pleacă în America, cu o vagă promisiune de reîntoarcere.
Cele mai sensibile și aparent slabe persoane pot da dovadă de putere și curaj în situații nefaste. Atunci când se vede părăsită de soțul ei, care nu-i poate ierta greșeala din trecut, Tess decide că este vremea să-și ia propriul destin în mâini.
Această despărțire bruscă, dar nu neașteptată o va pune pe protagonista lui Hardy în cele mai bizare situații, care au darul de a înduioșa cititorul prin tristețea ce le caracterizează.

Unul dintre aspectele mele preferate privitoare la acest roman este surprinderea trecerii, mai ales în rândul tineretului, de la tradiție la modernitate. Această tranziție sinuoasă este observată prin intermediul lui Angel, soțul lui Tess, un tânăr care este deschis în fața schimbării, dar care atunci când este pus într-o situație delicată apelează la rigoarea tradiției, a spiritului în care a fost crescut, de care se pare că nu se poate desprinde chiar atât de ușor pe cât credea el.
Cu o eroină de o moralitate atipică pentru cititorul zilelor noastre, Thomas Hardy a scris un roman despre iubire care nu este deloc siropos și utopic, așa cum sunt multe capodopere ale genului, ci o operă care abordează o mulțime de teme de interes.