,,Auschwitz, ultima stație" de Eddy de Wind (recenzie)

Perioada istorică care mă pasionează și întristează cel mai mult este Holocaustul, acesta fiind motivul pentru care mereu mă aflu în căutarea unor lecturi care să aibă ca nucleu această temă, care de altfel este de foarte mare interes pentru publicul cititor.
Mereu am apreciat ficțiunea istorică, însă când vine vorba de mărturiile supraviețuitorilor acelei perioade grele a istoriei umanității, simt că totul capătă o forță de expresie mult mai puternică. Oricum, chiar și după câteva zeci de cărți cu această tematică, mintea mea nu poate asimila Holocaustul cu toate profunzimile și durerile sale.

,,Auschwitz, ultima stație" este singura carte scrisă la Auschwitz încă din timpul războiului. Eddy de Wind a fost un medic evreu deportat la Auschwitz în 1943 alături de soția sa, Friedel.
Cei doi reușesc (cu greu) să supraviețuiască ororilor din lagăr, acest fapt datorându-se mai ales meseriei lui Eddy, care a fost cruțat de la o moarte nemiloasă doar pentru că le era, fără voia sa, foarte util naziștilor.
Încă dinaintea eliberării lagărului, autorul a început să-și noteze într-un carnețel tot ce i s-a întâmplat în acele timpuri de coșmar.
După eliberarea lagărului, Eddy de Wind mai rămâne la Auschwitz încă trei luni, la cererea comandanților sovietici, lucrând ca medic. Aceste trei luni vor reprezenta perioada de timp în care va fi scrisă cartea-document de război ,,Auschwitz, ultima stație".

De Wind a simțit că unica cale de a se elibera de durerea trecutului este să scrie despre aceasta; iar ceea ce el a scris să rămână drept o dovadă foarte veridică și grăitoare a atrocităților regimului nazist.
Simțind, din cauza șocului eliberării dintr-un coșmar ce parcă nu mai avea sfârșit, încă imposibil ceea ce i s-a întâmplat, medicul simte nevoia să se detașeze de cele întâmplate, pentru a putea fi cât se poate de clar și obiectiv în relatarea faptelor, tocmai de aceea atribuie viața sa în lagăr unui anumit personaj numit Hans.
Relatările din această carte sunt cutremurătoare, umanitatea fiind prezentată în cea mai înjositoare și neagră ipostază.
Am apreciat, pe parcursul lecturii, faptul că în roman se îmbinau foarte armonios istorisirile despre viața din lagăr și detaliile tehnice despre desfășurarea războiului.
M-am întrebat adesea de unde își luau oamenii, deveniți ulterior supraviețuitori, speranța pentru a putea trăi în acel infern care îndemna din toate părțile la moarte.
Am descoperit, pe parcursul lecturilor mele, foarte multe răspunsuri înduioșătoare la această întrebare.

Eddy de Wind prezintă iubirea ca motor al existenței în lagăr. Hans supraviețuia foar pentru a trăi ziua în care va fi din nou împreună cu persoana iubită.
,,Auschwitz, ultima stație" este o experiență de lectură dureroasă, dar revelatoare pentru cititorul aflat în căutarea unor răspunsuri despre Holocaust.