,,La adăpostul nopții vântul ne va purta înapoi acasă" de Majok Tulba (recenzie)

Atrocitățile la care sunt supuse popoarele sărace și subdezvoltate ale lumii, din cauza unor ambiții și jocuri politice, mi se par inimaginabile. Însă faptul că aceste acțiuni mi se par imposibil de închipuit nu face ca acestea să fie mai puțin reale, așa că mereu caut cărți veridice, care să prezinte într-un mod foarte just realitățile mai puțin plăcute ale acestei lumi.
Majok Tulba a trăit în copilărie o experiență traumatizantă, care i-a marcat întreaga viață și i-a dat imboldul de a scrie romanul ,,La adăpostul nopții, vântul ne va purta înapoi acasă", pentru a prezenta cititorilor din lumea întreagă faptele de război văzute prin ochii unui copil, care este nevoit să-și piardă inocența pentru a supraviețui în lumea crudă a adulților. 

Satul autorului a fost invadat de un raid de rebeli care căutau recruți în rândul minorilor, pentru a-i transforma în niște soldați înfiorători, mașinării de ucis, care să lupte împotriva forțelor guvernamentale.
Africa a fost mereu un continent măcinat de războaiele civile. Majok Tulba nu precizează foarte clar limitele temporale ale desfășurării acțiunii, tocmai pentru a evidenția atemporalitatea și actualitatea faptelor relatate.
Unitatea de măsură pe care rebelii o foloseau pentru selectarea copiilor era o pușcă AK-47. Fiind mai scund decât această unitate atipică, autorul a scăpat de luarea forțată în armata rebelilor și a fugit într-o tabără de refugiați, salvându-și viața.
Deși a supraviețuit în fața primejdiei, Majok Tulba nu a putut, o dată ajuns la maturitate, să nu se întrebe ce s-ar fi putut întâmpla dacă era puțin mai înalt și ar fi fost preluat în armata rebelilor, fără voia sa.
Răspunsul la această întrebare este redat de romanul său de debut, ,,La adăpostul nopții vântul ne va purta înapoi acasă", o carte înduioșătoare, de la care nu am avut nicio așteptare, dar care la finalul lecturii și-a meritat cu prisosință toate laudele mele.
Plasând acțiunea romanului în Africa răpusă de războiul dintre forțele guvernamentale și cele rebele, Majok Tulba spune în paginile cărții sale o poveste cutremurătoare despre supraviețuirea într-o lume fără nicio speranță.

Obinna, protagonistul romanului, se vede nevoit să se schimbe radical după ce, împreună cu fratele său Akot, este ridicat din satul său de către armata rebelilor. Privind moartea propriului tată, cum ar mai putea acest copil să mai creadă în dreptate și existența unui Dumnezeu? După ce întreaga viață îi este zdruncinată din temelii, copilul ajunge în centrul atenției Căpitanului rebelilor, un om fără scrupule, care își propune să facă din băiețelul inocent un adevărat razboinic. Și reușește. 

Nu am putut, în timpul lecturii, să condamn masacrele pe care Obinna le făcea în rândul civililor. Cu trecerea lunilor și a anilor, băiatul care visa să se întoarcă acasă a devenit, sub teroarea fricii, un tânăr ucigaș, fără milă în fața suferinței celor din jur. Torturile la care a fost supus zi de zi pentru a deveni ,,mult mai puternic", discursurile revoluționare pe care le auzea în jurul său, ruperea definitivă de posibilitatea unei existențe sub semnul normalității, toate aceste aspecte și multe altele îl transformă irevocabil și pentru totdeauna.

A fost înfricoșător să citesc despre schimbarea care a avut loc, o dată cu trecerea timpului, în sufletul protagonistului. Aspectele care la început i se păreau revoltătoare, o dată cu avansarea sa în armata rebelilor devin o obișnuință. Să omoare. Să siluiască. Să instaleze teroare.
Cea mai dureroasă trăire din timpul lecturii a fost să-mi dau seama că, în ciuda încercărilor sale zadarnice, Obinna nu-și va putea respecta propria promisiune: aceea de a nu deveni niciodată la rândul său un asupritor.

Oare câți băieți nevinovați au fost forțați de împrejurările teroriste să devină adevărați monștri? Și pe acești copilași îi putem considera sau nu vinovați de atrocitățile pe care le-au făcut fără voia lor? De ce permite Dumnezeu ca soarta acestor neajutorați să fie atât de tragică și nedreaptă? Acestea sunt doar câteva din întrebările pe care lectura romanului lui Majok Tulba mi le-a impus.
Apreciez enorm curajul de care autorul a dat dovadă atunci când și-a expus cele mai personale gânduri prin scrierea romanului de față.
,,La adăpostul nopții vântul ne va purta înapoi acasă" este o lectură necesară, o adevărată lecție de umanitate și empatie.