"Fata care citea în metrou" de Ch. Féret- Fleury

Unul dintre cele mai frumoase sentimente trăite vreodată de mine, în postura de cititor, este cel al descoperirii a unei noi cărți preferate.
"Fata care citea în metrou" este una dintre cărțile dragi mie și nu este greu să-ți dai seama de ce: romanul are ca temă principală descoperirea cărților, lumea minunată a ficțiunii. 

Juliette are parte de o nouă viață după ce îl întâlnește pe Soleman, un împătimit al cititului. Cu ajutorul acestuia, tânăra protagonistă își dă seama cât de greșită e calea pe care a decis s-o urmeze în viață și decide să-și dedice existența unui singur scop, acela de a face cunoscută întregii lumi puterea de neegalat a cărților.
Întâlnindu-se întâmplător și fiind fascinată de misterul ce trona în jurul bărbatului, Juliette nu stă mult pe gânduri și acceptă propunerea acestuia, care simte că tânăra se află la o răscruce importantă a vieții: aceea de a renunța la locul ei de muncă, care nu-i aducea nicio satisfacție și să devină angajata lui Soleman, care deținea un depozit de cărți. Ce trebuia să facă protagonista la noul loc de muncă? Să iasă pe stradă, să încerce să înțeleagă suferințele nespuse ale celor din jur și să le ofere acestora o carte, care i-ar putea alina și readuce pe drumul bucuriei. 

Titlul cărții face referire la ceea ce făcea Juliette, involuntar, în metrou: "citea" oamenii, adică le inventa povești de viață în funcție de aspecte exterioare, precum faptele pe care le făceau, înfățișarea și gesturile lor. Cu aceste povești își ocupa timpul tânăra în drum spre anostul ei loc de muncă. Mai târziu, Juliette va continua să "citească" oamenii, însă cu un scop foarte precis: acela de a vedea ce carte i-ar putea ajuta să depășească perioade dificile ale existenței lor.
Cărțile au o putere magică asupra celor ce vor să le accepte tainele.
Juliette împarte cărți străinilor, deci împarte fericire, dar fără să-și dea seama contribuie la crearea unei lumi mai bune. Cu ajutorul lecturii, oamenii devin mai generoși, mai conștienți de nevoile celorlalți și mai puțin predispuși spre violență. Cărțile au darul de a scoate la suprafață cele mai bune însușiri umane.

Prin cărțile dăruite, protagonista reușește să schimbe destinele unui număr semnificativ de oameni, care, în urma lecturii, decid să-și schimbe viața radical.
Cărțile te pot vindeca, cărțile îți alină cele mai dureroase răni sufletești, iar Juliette descoperă toate acestea la moartea lui Suliman, care a reprezentat pentru ea mai mult decât un mentor.
Decizia protagonistei, care marchează finalul romanului mi se pare cea mai potrivită pentru viitorul ei.
Ador această carte, care pentru mine reprezintă un elogiu foarte frumos și emoționant la adresa iubirii pentru cărți.