"Cum să te comporți într-o familie mare" de Camille Bordas (recenzie)

Empatia reprezintă o calitate mult prea puțin apreciată în zilele noastre. Preferăm inteligența, rafinamentul, bunul-gust și le considerăm indispensabile în imaginea pe care ne-am format-o cu gândul la omul desăvârșit. Empatia și iubirea pentru cei din jur sunt luate în derâdere și considerate adesea slăbiciuni ale caracterului uman.
Dorry, mezinul familiei Mazal este naratorul personaj al acestui roman, iar prin intermediul acestui personaj Camille Bordas reușește să evidențieze aspecte precum: relațiile între membrii unei familii monoparentale, prima prietenie adevărată și cum poate inteligența să afecteze relațiile inter-umane.

Deși te-ai fi așteptat ca abordarea lui Dorry să fie ludică, am rămas uimită de veridicitatea și maturitatea de care dă dovadă copilul atunci când prezintă viața cotidiană a familiei sale.
Familia Mazal este o familie de genii, atât părinții, cât și frații mai mari ai protagonistului fiind prestigioși laureați ai diverse premii importante. Dorry, în ciuda "tradiției" familiei, nu dă dovadă de o inteligență ieșită din comun în primii ani de școală. Simțind acut inferioritatea în fața celorlalți, copilul începe să se simtă așa cum un copil nu ar trebui să se simtă niciodată: nefolositor, idiot, un încurcă-lume.
Realizările fraților mai mari reprezintă pentru frații lor mai mici adevărate obstacole în a se afirma și în a fi originali. Ca mezin, simți că ai datoria de a egala succesele celor mai mari ca tine, dacă nu chiar de a le întrece. Între frați apare adesea o competiție tăcută, nerecunoscută de nicio parte implicată. Și este foarte bine cunoscut faptul că într-o competiție iubirea nu-și are locul. Din păcate, societatea în care trăim pune mult prea mult accent pe spiritul competitiv.
Doi frați nu vor fi niciodată la fel, chiar și dacă sunt gemeni. Dacă unul dintre copii are un anumit talent, părinții nu ar trebui să creadă că și celălalt copil al lor se va simți atras de aceeași activitate. Este atât de greșit să-i impui unui copil să-i calce pe urme fratelui mai mare. Nu faci altceva decât să sădești ură în relația celor doi.
Dorry se dovedește a fi un bun cunoscător al pshilogiei umane de la o vârstă fragedă. În ciuda inocenței sale de copil, protagonistul simte că prietena lui Denisse, suferă. Camille Bordas redă, într-un mod foarte fin și înțelegător, o problemă ce aduce durere în sufletele a mii de oameni: depresia în rândul celor mici. Când un copil nu ar trebui să aibă altă grijă decât aceea de a alege cu ce prieteni se va juca mâine, este sfâșietor să te gândești la acele suflete îndurerate, care cunosc anxietatea și nesiguranța de la o vârstă mult prea fragedă.
Utilizând toate resursele de care are parte, Dorry va încerca să o ajute pe Denisse să vadă și bucuria din această lume efemeră.
Până la urmă, a fi inteligent nu este o garanție sigură către bunăstare și fericire.
Am apreciat modul în care autoarea a descris faptele și personajele, iar subiectul cărții, care la prima vedere poate părea plictisitor și anost, se dovedește a fi în cele din urmă foarte interesant și actual.
Vă recomand cu căldură acest roman, a cărui lectură vă va aduce în suflet încredere în cei din jur și compasiune pentru suferințele lor.